Povesti de adormit cosmarurile

-Povestea pernutei din dormitor-

Cu cat incercam sa fim mai normali, cu atat ne pierdem mai mult mintile.

Intr-o buna zi, chiar foarte buna zi caci era vorba de o nunta, doua pernute si o pilota au fost facute cadou nasilor. Cele doua pernute erau tare anemice, asa ca au devenit impreuna o singura pernuta pufoasa. Pilota este cu jumatate de norma; este prea subtire sa fie pilota de iarna si prea groasa pentru a fi cearceaf de vara. Dar pernuta, vai! Dar pernuta nu se pierde in astfel de detalii insignifiante. Nu. Pernuta chiar are o viata in afara dulapului; ea nu trebuie sa se imprieteneasca pe raft cu nimeni, ea nu are nevoie de tovarasia prosoapelor, a lenjeriilor de pat sau a fetelor de masa. La naiba, pernuta are si un nume; o cheama Perni. Si e foarte fericita alaturi de prietenii ei din camera. La inceput s-a intovarasit cu perna preferata, era si firesc, nu vi se pare? Dar a ramas de-a dreptul uimita de una dintre cele mai puternice prietenii pe care le putea lega. Eu nu am cuvinte acum sa explic pe de-a-ntregul (nu de alta dar nu cunosc senzatia) asa ca voi reproduce din jurnalul pernutei:

“Era uimitor. Initial, am crezut ca e inca o gluma proasta dupa despartirea de pilota, de familie practic. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca trebuie sa imi impart spatiul vital cu ea. Perna preferata mi-a facut o mica instructie, mi-a zis ca asta cam e teritoriul ei si ca de ea depinde sederea mea aici. […]

Incet, incet ne-am imprietenit. Perna preferata era usor geloasa, a trebuit sa aiba o discutie luuunga cu ea pana sa-i bage mintile in cap. Azi, de exemplu, am ascultat din nou muzica impreuna; indie cred dar nu sunt sigura. Imi place muzica ei; perna preferata zice ca e doar pentru ca sunt mica si nu stiu nimic(e fooooaaarte conservatoare). […]”

Erau chiar cele mai bune prietene. Bineinteles ca existau si probleme, ca in orice relatie pana la urma. Ea mai era prietena buna si cu o jucarie; da, intr-adevar ,era umpic ciudata fata, dar parca asa sunt toti oamenii. Era un catel husky care-i inmuiase inima pur si simplu. Nu stiu cat intelegeti voi, dar Perni era si mai nedumerita. Adica, intelegea afinitatea fiintei pentru pisici; aveau in comun faptul ca aveau picioare si le mai si foloseau. Dar un husky de plus? 

In definitiv insa, toate acestea sunt detalii ce se pierd in ciorne. Tot ce conteaza este ca o data, acum ceva ani, o pernuta a avut curajul de a infrunta singura o camera intreaga. Deznodamantul inca nu il stim; viata este o poveste ce se scrie in fiecare clipa si nu suporta corecturi. Deci pe masura ce paginile se scriu, ce interesati citesc. Si daca nu afla pe moment, nu pierd decat veridicitatea data de actualitate. Pentru ca povestea vietii se denatureaza constant; e ca un film adaptat constant la epoca in care ruleaza.

-va urma-

eu

• nu ma imbrac in roz
• nu port tocuri foarte des
• nu spun "te iubesc"
• nu pun poze cu vreun el pe nicaieri(avatar/ facebook/ orice)
• nu imi cer scuze nici cand stiu ca am gresit
• nu sunt o persoana matura sau cerebrala
• nu imi tin gura cand am ceva de spus
• stiu ce inseamna "nu"
• oricat de mult m-as dezice de mine insami, la unele lucruri nu pot sa renunt...

Vorba 'ceea; punem un contor

Suntem suma tuturor acţiunilor noastre, trecute, prezente şi viitoare. Practic, nu suntem nimic mai mult decât trecut.

19 ani, 3 luni şi 2 zile de viaţă; tragi linie...intermediară. Doar aşa, orientativ, să ştii cam ce iei cu tine mai departe. 

• o copilărie care deja s-a stratificat; nu mai are rost să intrăm în detalii, bănuiesc
• şcoala generală. nişte poze anorexice, multe nume care nu mai înseamnă nimic, puţine amintiri ce merită luate mai departe

• liceu, cimitir al tinereţii mele? Mergem prin galeria amintirilor şi încercăm să alegem câte ceva, orice memorabil, demn de a fi folosit la propagandă.

• SECS. Pretinzi că totul a însemnat ceva mai mult, încerci să îţi găseşti nişte scuze,gen. De fapt, e inevitabil să mă agaţ de gândul ăsta; că fiecare moment are o explicaţie. Cum altfel să mă gândesc că acum iubesc dacă eu nu găsesc absolut nici un moment de "iubire"pentru comparaţie? Ce iau cu mine din capitolul ăsta? Nume care, din nou, nu înseamnă mai nimic în retrospectivă? Senzaţia cruntă că nu sunt un om capabil să simtă ceea ce a idealizat? Un discomfort în coşul pieptului...
• DROGURI. Pepsi, tutun, vodca, whiskey, bere, vin (alb, roşu, negru, sec, demi-sec, dulce, demi-dulce), gin, vermuturi, tequila, absynth, verde, căcat, culori, muzică, ciocolată
• ROCK'N'ROLL. Sau britpunk, oldschool, grunge, metall, indie.
• DEPENDENŢE: pepsi, tutun, muzică, radu, mircea, alecs, dana, vera.
• REVELAŢII: nu sunt artist plastic, nu sunt om de geniu, nu excelez în niciun domeniu, sunt doar mediocră în tot ce fac; lumea e un loc groaznic în care orice fiinţă idealistă pică în degradare sau în foame, ne sacrificăm visele mareţe de viitor pentru un loc de muncă, o casă şi un copil că mai mulţi nu permite criza economică...ufff, nu mai am aer că tot ce scriu vine dintr-un discurs pe care îl ţin în gând...aa, şi cred că sunt patetic de depresivă
• DORINŢE: to be continued...

Jalnică exprimare ce nu poate fi motivată decât de un intelect din ce în ce mai redus şi incapabil să se ridice la nivelul propriilor standarde...Sper să revin şi să spun "moa, ce prostii spuneam la data de 6 aprilie. Ce crunt de deprimată eram; bine că mi-a trecut."

Mai este loc şi pentru iubire? Noi în iad ne mulţumim şi cu secsul...

Praf de stele

(Sau

Nu fi pasiv)

Nu te folosesc acum, doar ca am nevoie de tine. Pot sa fiu Otilia ta? Vreau sa te iubesc pueril, sa-mi macin maturizarea cu tine, sa te simt cum te chinui langa mine, iubindu-ma din toate moleculele, iar eu sa-mi am mereu varianta viabila. Vreau sa ma iubesti atat de mult, si intr-un asa hal barbar sa ma indragostesc de tine, incat sa-mi pierd uzul ratiunii si sa raman debusolata, zambind tamp in mijlocul unei acuarele. Vreau sa ma rascolesti atat de profund, incat sa nu mai stiu ce trebuie si nici macar ce culoare are lumina; sa ma faci sa simt soarele in mine chiar si cand bezna ma inconjoara. Vreau sa-mi incalzesti inima atat de mult incat sa uit ca nu imi mai simt mainile de frig; sa calc in pasii tai si sa ne plimbam o data la doua seri printre stele. Si as mai vrea sa mergem pe o plaja pustie, si sa ne facem un film atat de ciudat incat vera sa-mi zica "ai grija" si sa alergam pe marginea rolei incarcate de cadre de viata si tu sa te impiedici, iar eu sa rad si sa te sarut pe frunte. Pe aceeasi plaja pierduta, am fi doar noi si tantarii, si am sta tripati prosteste, unul in bratele altuia si am rade ca stam asa. Si eu as fuma, pentru ca nici atunci nu m-as fi lasat, si tu te-ai uita la mare. A, si episodul amuzant va fi dupa vro 5 minute, dupa ce magia ar disparea complet pentru ca amandoi avem panica de apa, si valurile de smoala ne-ar infricosa.

Schimbare de cadru

Joi: 12.22 a.m.

Sunt aceeasi eu, dar azi nu ma mai recunosti. Azi vreau sa ma consum si sa simt ce inseamna o relatie adevarata. O sa topai umpic(da alecs, umpic) de pe steaua mea si o sa incerc ceva nou. Totul e atat de ciudat incat ma sufoc si ma pierd si ma balbai. Vreau un cui; n-o sa se schimbe nimic.

Decor initial

Cine stie ce va fi? Probabil ca nu vom face parte din ploaia de stele din august; ar fi pacat sa ne irosim intr-un timp atat de absurd de scurt. Am prea multe asteptari de la plimbarea asta si nu permit sa nu se implineasca. Suntem prea pretiosi pentru a nu profita intr-un mod pur egoist de toata fericirea posibila.

Sfarsitul scenei

Azi nu va fi secs; nu mai are loc pe aceasta panza atat de incarcata de acrilice. Va fi doar iubire implinita prin simpla-i existenta; va fi iubire suficienta.

Cel mai lung 12; cel mai norocos 13

Saptamanile astea din urma au fost foarte agitate, foarte nedormite, solicitante, isterice, aglomerate, pline de semafoare, indiscretii, refulari si accidente. Clipeam si trecea  o secunda, apoi clipeam si trecea un ceas, pentru ca in definitiv, sa ajung sa clipesc si sa treaca o viata. 

11 nov.

Marti incepuse foarte promitator; cald afara, frig inauntru, oboseala inauntru, zambet afara etc. Marti dimineata m-am simtit bine, marti dimineata am fost fericita. Intr-adevar, o usoara umbra de regret; de ce nu puteai sa-mi spui cuvintele astea si inainte? Ce de acum o luna te oprea sa fii dragut? Ideea e ca m-am simtit frumoasa, nu neaparat datorita complimentelor ci pentru ca erau spuse fara retinere. Orcum, a fost ce aveam nevoie, si m-a tinut cam vro 2 ore. Dupa, am inceput iar sa alerg, sa ma cert, si am uitat. Dar inca mi se pare cel mai...nici nu stiu cum sa-i zic...necesar mie gest. 

12 nov.

Miercuri dimineata ma resemnasem deja la gandul zilei lungi care urmeaza. Acum imi mai aduc aminte doar franturi, deja toata saptamana mi se sterge din minte. Stiu ca de pe la 11 am inceput sa alerg. Si sa dau telefoane, si sa ne ascundem de nebuna prin liceu:)). Dar dupa acest scurt episod amuzant, am revenit la ce aveam de facut. Diplome, mape, telefoane(deja devine un tic verbal cuvantu' asta), ture prin liceu si toate astea cu un mic porcusor isteric pe cap (fara nici un sens peiorativ). Stresul deja ne batuse in cap pe amandoi si nu avea de gand sa ne lase mai moale. Pentru 8 echipe inscrise, ne-am zbatut mai mult decat era probabil cazul. La sfarsitul concursului, am ramas cu un gust amar; totul s-a transformat intr-un fiasco, un eveniment de promovare pentru dinamo. Totusi, feedback-ul din partea juriului a fost mai mult decat pozitiv, ceea ce m-a facut sa ma simt mult mai bine, ca nu m-am enervat degeaba, ca PR-ista de la dinamo nu mi-a mancat ficatii tot degeaba. La 7.30 ma urcam in masina cu ruxi, se oferise sa ma duca in gossip, pentru ca da, ziua mea nu se incheiase. Ma dau jos din masina si, nefiind chiar in fata clubului, ma gandesc ca, puii mei, o sun pe vera sa iasa sa ma ia. Si caut telefonul. Si il caut; cu ghiozdanul pe un genunchi, sprijinita de un gardulet, sub lumina slaba a unui stalp, la 20.15, cu un nene cu catelu' la plimbare uitandu-se dubios la mine, io imi scotoceam prin ghiozdanul in care mai avusesem umpic si imi inghesuiam si un pisoi. Bineinteles ca nu l-am gasit, dar am gasit clubul. Panicata, isterica, obosita, intru intr-o aglomeratie monumentala(chestie nefamiliara mie cand vine vorba de neculce) in care nu gaseam pe nimeni. Concursu' de miss/mister era pe terminate, la vera nu aveam cum sa ajung si nu ma gandeam decat ca mi-am pierdut telefonul. Eram sparta de oboseala, bianca se fataia ca toapa cu :-? calin parca, vera se criza ca alex si pwla lui vor 3 mese(:))=)) ), eu si cei 2 alecsi ai nostri stateam si carcoteam ca niste babe nebune. I-am facut galerie lui alex, le-am facut declaratii de dragoste atat lui cat si dansatorilor, am facut sex salbatic in public! In grup! Ok, asta n-am facut, ma luase umpic valu' in enumaratie. Pe la 10 juma bobocii au fost evacuati, alcoolul eliberat, circul pornit. Juma de seara am stat pe repeat; dansam 3 melodii,dormeam 2.

13 nov.

Si mai tarziu, am spart rutina! Si a fost genial, mi-am dat seama ca imi e dor de oamenii cu care rad, de oamenii de care rad, de afectiune... Si asa am ajuns sa ma tripez cam trist, noroc cu alex care avea grija sa ma readuca in vise mai tembele. Dar constant aparea ceva care sa-mi trimita creieru' la balamuc, fie ca ma uitam la el si la vera si vizualizam simpla idee de "noi" pe care ei o impart, fie ca ma uitam cum sunt lasata singura fara motiv. Tripul s-a concretizat in rasete isterice - parte de oboseala - si dorinta de a ajunge acasa. M-am culcat dupa ce mi-am dat camera cu fundul in sus cautand orange-ul; nu l-am gasit. Am ajuns la scoala cu greu, dupa 4 ore de somn, intr-o stare in care deja nu mai eram capabila de vreun sentiment de orice fel, implicit de reactii la mediul extern. Da, imi pierdusem ambele telefoane miercuri; unul in clasa, unul in masina lui rux. Si da, in ziua de 13 eu, EU am avut noroc; EU mi-am recuperat telefoanele! Am continuat sa fiu o leguma toata ziua, blestemandu-mi neuronii pofticiosi si dand un randament scazut la meditatii la mate. Si am terminat inca o zi; obosita, irascibila, ranita profund de gesturi stupide si imature, intrebandu-ma de ce somnul nu poate sterge zilele. 

14 nov.

Si azi am cedat. Gata, nu ma mai intereseaza nimic. Vad ca imi e bine si asa, deci nu mai am de ce sa ma complic. M-am saturat de tripuri proaste si actori tragi-comici, asa ca gata, nu mai accept nici un scenariu. Vreau vara, vreau inapoi la soare tamp dar binevoitor.