Random thoughts

k++;

2010-09-26T19:53:00.003+03:00

Îți dai seama că ai o problemă când:

Obosești numai la gândul că trebuie să ieși din casă
Asculți numai muzică potrivită cu starea ta de spirit
Nu îți pasă de aproape nimic, cu excepția singurului lucru care iți face rău
Prietenii tăi s-au săturat să te asculte cum te vaiți și îți plângi de milă toată ziua
Stai și te holbezi lung la laptop aștepând să-ți zică cineva oricine ceva
Aștepți cu sufletul la gură ca prietenii tăi să iți ia apărarea și să iți poarte de grijă
Ai nevoie de o zi întreagă să faci un lucru
Ai aceeași stare de un timp mult prea lung
Stai și faci astfel de liste

Lista poate continua, desigur...dar ce rost are oricum?

Fluturașii

2010-08-27T20:19:00.004+03:00

Fluturașul cănd zboară, trăiește. Își începe peripeția undeva în întuneric, unde nu este nimic mai mult decât celulă-făr-de-nume. De acolo pleacă mai departe în lume și începe a explora. Și în lungul drum până la soare, el întâlnește multe grozăvii...Deși nici nu știe cu ce să înceapă a povesti, noi vom încerca să îl ajutăm.

Printre multe flori, fluturașul nostru a cunoscut o fluturașă. A vă menționa că de la început i s-a părut ceva în neregulă cu ea; avea chiar și aripile ușor pătate de venin într-un colț. Dar și-a zis în sinea lui că nu contează atât de mult; în definitiv, ei tot se pot iubi frumos. Și așa frumos i-a fost totul la început, și așa bine mergeau lucrurile, și prin atâtea locuri s-au plimbat împreună.

Dar la un moment dat ea a făcut ceva fără să-și dea seama. Și lumea lui s-a cutremurat. Și orice ea îi zicea, parcă răul se săpa mai adânc în sufletul lui de borangic. Și timpul a mai trecut și fluturașii s-au despărțit umpic pentru că fiecare a fost chemat puțin în altă călătorie.

Și când s-au reîntâlnit, fluturașa lui parcă nu a făcut decât să împrăștie venin pe el. Dar a iertat-o, și a iertat-o...Și a tot iertat-o până când a simțit că nu mai poate ierta. Și atunci i-a aplicat același tratament. Doar că ea nu a înțeles și a început să se îndoiască de el. Și i-a și spus asta: ”Mă îndoiesc de dragostea ta de fluturaș”. Și fluturașul nostru chiar a crezut că ea zicea asta din suflet, chiar și după ce ea și-a realizat grozăvia spusă și și-a cerut iertare cum a știut mai bine. Așa că a gonit-o în floarea ei. Și ea, pentru el, a plecat.

Rămas singur, el a ascultat ce avea fluturașa lui să-i zică, dar nu o mai credea. Și oricât de sinceră părea, el tot parcă nu vroia să o asculte. Și într-un final, când ea părea a-și fi revenit ca după o veste bună, fluturașul nostru s-a eliberat de povara ce îi devenise. Considerând că revederea lor nu ar mai avea sens, el s-a eliberat crezând poate că o eliberează și pe ea.

Dar fluturașa? Fluturașa moare, căci pe aripile ei s-a aruncat prea mult venin si ea nu mai poate zbura...

Doamne, de ce cand fluturașa Te-a rugat, Tu i-ai dat cea mai pură fericire doar într-un vis, în noaptea de dinaintea prăbușirii?

În vis ți-am spus că te iubesc

2010-05-23T10:15:00.003+03:00

Aseară am visat din nou agitat. Am visat multe grozăvii și am visat mulți oameni. Nu îmi aduc aminte tot; ar fi și absurd să mă încarc acum și de vise. Îmi aduc însă aminte că te-am visat. Pot pune chiar că ne-am visat.

Și era o stradă de zi atât de aglomerată și venea RATB-ul. Cred că în tramvai trebuia să mă urc. Și erau atât de multe culori în jur încât deja se ștergeau și se pierdeau contur în contur. În tot acest peisaj frapant de static pentru cât de dinamic era de fapt, noi ne mișcam în două dimensiuni. Era dimensiunea Bucureștilor pe care o trăiam ca oricând altcândva; treceam prin peisaje ca niște actori suprasolicitați prin scene și acte. Apoi venea dimensiunea noastră, visul de fapt. Aici, noi râdeam și ne spuneam vorbe cotidiene și ne împărtășeam nebunia dualității undă-corpuscul.

Din timp în timp, eu trebuia să te părăsesc între două silabe pentru a fi atentă la ce se întâmplă în oraș. Și într-o astfel de tresărire de „realitate”, a venit tramvaiul. Iar eu trebuia să mă urc în acel tramvai neapărat. Și în acest moment, ți-am amuțit cuvântul din cerul gurii cu un sărut. Zâmbesc când îmi aduc aminte, căci te uitai la mine prea surprins și speriat. Apoi, în visul nostru, ți-am spus că te iubesc. Încă te simțeam cum te uiți rătăcit după mine în timp ce eu mă urcam alergând în tramvai.

Visul se termină aici, dar senzația adimensională rămâne. Am trăit parcă o nuvelă despre naivitate a lui Cărtărescu în care nu știu cât, dar știu de ce aș vrea să mă mai rătăcesc măcar o dată...

20 Mai 2010

2010-05-22T10:58:00.004+03:00

-Câtă oboseală...-

Azi e...22 mai. Adică Sâmbătă după calculele calendarului. Aseară am ajuns acasă și, în timp ce ma chinuiam să îmi pun o ordine în ce am de făcut, mi-am dat seama că a trecut 20 mai. Bine, în capul meu apăruse deja o mică panică, deoarece 20 mai părea nepermis de pierdut în trecut(cel puțin cu o săptămână). Astăzi, cu greu, reușesc să ma conving că sunt doar 2 zile de când a trecut 20 mai deci e în regulă; e de fapt chiar mai bine pentru ca ieri trecuse doar o zi de când fusese 20 mai.

Dar ce-i atât de important la 20 mai?

Pe 20, dar martie, la Cisnădioara, am scris cu toții o foaie cu 3 obiective de îndeplinit până pe 20 mai. Eu, ca întotdeauna, nu am respectat și am scris 4. Ieri, pe 21 mai, cu 1 zi întârziere așadar, mi-am adus aminte de foaie și am citit-o. Scria așa pe ea:

Pentru 20 mai 2010(e o ștersătură aici, scrisesem din greșeală 2009)

3 lucruri pentru următoarele 2 luni

să țin seria de sesiuni de diseminare YouthPass
să îmi controlez atitudinea față de oamenii cărora mă adresez
să depun un proiect de Youth Exchange
să fiu fericită***
***extra

În ce stadiu se află planurile mele? Am ținut ceva de YouthPass, în organizații și la Sesiunea de Comunicări Științifice în Poli(asta a fost chiar ieri). Mă descurc ceva mai bine la controlatul atitudinii, dar ăsta oricum e un proces ongoing. Proiect de Youth Exchange nu am depus, depun

acum, în mai puțin de 2 săptămâni(sper). Cât despre fericire...Cred că de fapt e singurul obiectiv de îndeplinirea căruia m-am apropiat cel mai mult. Dincolo de oboseală și de examene și de programul mult prea încărcat, pot spune că sunt relativ fericită. Bineînțeles, încă mai apar unele reminiscențe ale trecutului, ca să zic așa...Uneori prea multe și prea dese...Dar overall, cred că sunt pe cât de fericită aș putea, în condițiile actuale...

Văr'miu e o poamă și jumătate. Tocmai ce a făcut 7 ani, e deja în clasa I. Apropos de un episod foarte recent din viața mea, mi-am adus aminte de o întâmplare cu pramatia asta mică. Eram la țară și parcă ne uitam la televizor; era ceva mai mic, parcă astă-vară. La un moment dat, nu știu ce o apucă pe var'mea să și-o caute, că altfel nu pot să formulez. Se apucă ea, așadar, să îl întrebe(să-l zgândăre de fapt).

-Gabi, cât o iubești tu pe mamaie?

-Până la cer!:D

-Bun. Și cât o iubești tu pe mama?

-Hihi. Tot până la cer!

Deja cu o grimasă, îl întreabă în continuare:

-Da pe Adi cât o iubești? (asta fiind ea)

-Tot până la cer și pe Adi.

Și ce mă gândesc eu, hai să râd puțin.

- Da ia zi, Găbiță, pe Mihaela cât de mult o iubești?
Îi sticlesc deodată ochii, și zice tot numai un rânjet:
- Până la cer și înapoi! și sare să ma ia în brațe și să ma pupe.

Atunci am râs de Adi, dar m-am simțit bine că nah, bestia în continuare tot pe mine mă iubește cel mai mult.

Acum, la re-editarea aproximativă a episodului, mă simt ciudat...Și apar acele reticențe de care vorbeam mai sus care mă opresc din a fi fericită și care, în final, vor opri și alte fericiri...

Nu știu ce e de făcut...

3 Aprilie A.C.

2010-04-02T22:20:00.004+03:00

-2010 îi zice, nu?-

Mă gândesc că ar trebui să mai scriu câte ceva din când în când. Nu de alta, dar peste ani, când o să mă lase memoria complet, tot io o să-mi zic de sănătate că nu mi-am consemnat „cei mai frumoși ani din viață”.
Nu am mai citit ceva de când am început facultatea (da, adică din octombrie). Am zis așadar că e cazul. În consecință, am început lejer; ieri am lecturat Iona.

„E strâmt aici, dar ai unde să-ți pierzi mințile.”

Cam așa se reduce realitatea de fapt; e strâmtă cum nu se poate, dar ai atât de mult loc în care să înnebunești. Intrarea în 2010 a fost ca o intrare într-o dimensiunea deformată. Mă simt atât de pierdută și atacată și opresată. Am început să mă gândesc serios la viața anterioară. În ce sens? Pai la ce an am avut (din august 2009 încoace adică), am ajuns la concluzia că am fost un om foarte rău înainte să mă nasc acum. Dar nu așa, un hoț sau un criminal; cred că am fost un autor de genocid sau un tiran absolut căruia i s-a permis să se mai reîncarneze abia după 1 000 de cicluri. Și chiar și așa, încă plătesc pentru ce grozăvii o mai fi făcut sufletul ăsta al meu biet. Din nefericire, simt cum devin un om rău; e ca o cădere liberă din care nu știu cum să mă opresc. Atât de multă durere care mă face să nu mă mai recunosc. Durere încă vie de fapt. Oare câte vieți poți să pierzi în decursul unei vieți? Ce înseamnă de fapt o viață?

Clar nu mă mai recunosc nici în mentalitate. Acum doar aștept să treacă totul. Deși unele lucruri nu par să treacă niciodată. Încă nu am găsit o soluție pentru ele...

De când a început 2010, simt că am trăit o viață; simt că mi se apropie sfârșitul. Trebuie așadar sa îmi regăsesc Dumnezeul. Ba nu l-am pierdut niciodată. De fapt, trebuie să-mi obțin iertarea; am păcătuit mai mult în viața asta scurtă decât în viața de până atunci. Am pierdut cam tot ce am putut, am hoinărit din țară în țară, din oraș în oraș, din examen în examen, din inimă în inimă, din cui în cui. Cât am trăit totuși lunile astea? Greu de zis cu precizie. S-ar părea că au fost 3 luni și 2 zile; mie parcă tot nu-mi vine să cred. Adică, simt că am avut ani care au trecut mai repede decât săptămâna trecută spre exemplu. Dacă e să zici că m-am născut la 1 ianuarie 2010, acum cred că aș avea vârsta de 26 de ani cel puțin. Să povestesc acum totul ar fi în zadar; ar cere prea multă concentrare și capacitate de sinteză.

Dar cândva o să trec în revistă lunile astea. Ca dealtfel și pe cele ce urmează. Vine o vară plină: sesiune ,Turcia, restanțe, poate un drum la Botoșani. Și până atunci, ohoo câte or să mai vină; sunt absolut convinsă.

Copilul si Durerea

2010-01-05T19:42:00.003+02:00

Sau
-De ce?-

Tic! Tic! Tic! Tic! Tic! Tic! Tic! Tic! tic! tic! tic! tic! tic!..tic!...tic!....tic!.....tic!.......tic!..........tic!............tic...............tic...................tic__

Stăm prinşi în eufemismul propriei decăderi spirituale cauzată în principal de lipsa coerenţei în exprimare şi simţire. Într-o manifestare plastică abstractă, ai impresia că lumea capătă contururile tale. Atunci, pentru scurte momente de plăcere vinovată, te simţi înconjurat de afecţiunea placidă a întregului mediu înconjurător. Eventual în minte îţi răsună o melodie rămasă de câţiva ani ce capătă conotaţii pur psihedelice. Într-un astfel de moment înţelegi cum de Einstein a avut de fapt revelaţia relativităţii timpului.

Clipa chiar se dilată şi trăieşti o viaţă într-o secundă! Şi încă o viaţă! Şi încă o viaţă... Şi vezi culori amestecate, jucăuşe, alergate şi continui să le vezi blânde şi şterse chiar şi când închizi ochii pentru a le simţi cum îţi mângâie obrazul. Un răsfăţ pentru simţuri şi un balsam pentru creierul altfel bolnav; asta sunt de fapt exploziile senzoriale pe care le experimentezi.

Uiţi tot răul.

Uiţi că ai atât de multe de învăţat.

Uiţi ideile pentru care te chinui să înveţi.

Uiţi toată ignoranţa.

Uiţi de durere şi de cât de vie şi crudă poate fi uneori.

Uiţi de tine.

Uiţi de tot.

Uiţi că mori.

Simţi doar o linişte ce îţi inundă fiecare celulă şi ce îţi dă impresia că îţi rescrie ADN-ul şi te transpune din carne în vis abstract.

Simţi cum nu visezi degeaba.

Simţi că viaţă asta va dura o eternitate.

Ce faci când minunea ta începe să semene cu un simplu trip? Ce faci când simţi din nou durerea de care fugeai în fiecare clipă? Mai vie şi mai înverşunată ca niciodată. Ce faci când nu mai poţi să ierţi? Ce faci când timpul s-a oprit în loc în momentul greşit? Şi nu mai scapi, şi începi să urăşti din ce în ce mai mult... Ţi se pare că toate merg în ritm normal, numai tu eşti prins în bucla ta atemporală. Şi toţi aruncă lucruri în sufletul tău şi tu stai neputincios pentru că nu poţi să ieşi din fatalitatea care te-a înghiţit. Şi te zbaţi, şi te zbaţi... Şi într-un final reuşeşti să scapi, revii la curgerea normală a timpului.

Şi atunci te copleşesc toate.

Şi respiri greu.

Îţi aduci aminte de tot răul care există în lume şi simţi că tot e în tine.

Îţi aduci aminte cât ai de învăţat, şi câte teme, şi câte examene.

Îţi aduci aminte toate ideile tale geniale pe care nu o să le poţi pune niciodată în practică pentru că efectiv nu te ajută creierul mai departe.

Îţi aduci aminte de toată ignoranţa şi ai impresia dintr-o dată că eşti chiar expresia ei.

Îţi aminteşti exact ce gust de fier, uşor sărat, are durerea.

Îţi aduci aminte de tine.

Îţi aduci aminte de tot.

Îţi aduci aminte că mori...

Simţi că în definitiv asta e singura finalitate, că drumul către ea e dureros, sângeriu, îl mergi desculţ şi soarele te bate nemilos în cap în timp ce îţi e sete... Şi te întrebi simplu de ce?

Momente de cotitură

2009-12-20T23:03:00.007+02:00

(Sau ce gânduri te mai apucă în bezna înzăpezită )

Ce poate să facă o fată singură în camera ei într-o seară geroasă de iarnă? Păi să vorbească şi ea cu diverşi agitatori de suflete. Mai un ochi pe facebook, mai o stabilire de întâlnire cu o prietenă de mult plecată... Dar cert este că poartă şi conversaţii care nu au cel mai bun efect. Şi apar întrebări. Diverse şi colorate.

De exemplu, se întreabă de ce mereu cunoaştem anumiţi oameni prea târziu. Şi ajunge la altă întrebare; chiar există "prea târziu" ? Probabil că sunt momente rezervate pentru a-l cunoaşte pe fiecare om din viaţa ta. Altfel nu îmi explic de ce "momentul" în care cunoşti un om poate să vină la aproape 2 ani după ce l-ai cunoscut efectiv. De ce o persoană îţi atrage atenţia abia după nu ştiu cât timp. Asta poate să însemne un singur lucru; aşa trebuia să fie.

* Dacă eu aş fi fost cu radu când eram într-a 9a? Cum arătau lucrurile acum?
* Dacă l-aş fi reţinut pe mihai de acum un an jumătate? Am fi fost că fraţii, sau ne-am fi urât până acum?
* Dacă slovenia ar fi pus punct unei relaţii care atunci nu avea niciun motiv să mai continue?
* Dacă în octombrie, după slovenia, aş fi fost singură când l-am cunoscut pe b? Aş fi intrat într-o relaţie nelalocul ei sau aş fi rămas cerebrală până la capăt?
* Dacă jan nu avea prietenă?
* Dacă nu plecam deloc în slovenia?
* Dacă intram la atm?
* Dacă îl acceptam pe t cu 2 sapt înainte de radu? Oare radu se mai întâmpla?
* Dacă, pur şi simplu, vara aş fi făcut ceva nebun? Ce concluzie aş fi tras?

N mai am aer şi nici dorinţa de a ridica întrebări... Suficient pentru o seară lungă de Decembrie...
Iar nu pot să respir cum trebuie şi am emoţii pentru fiecare secundă ce trebuie să vină.

December...snow

2009-12-15T08:55:00.005+02:00

(Sau cum mintea mai patineaza si in ganduri zambarete)

Astazi mi-am adus aminte un lucru nemaipomenit; in Bucuresti ninge. Adica in Bucuresti mai si ninge. E absolut fantastic; tin sa spun ca este singurul motiv pentru care astazi zambesc (faptul ca acum in Bucuresti ninge).

Ninge anemic de fapt, abia s-au pus vro doi centimetri pe jos (asta in zona mea, pentru ca stau si ma uit in gradini neumblate). Orasul probabil arata ca o baltoaca, traficul mai mult ca sigur e groaznic si eu nu mai abonament la metrou. Da, dar nimeni nu pare sa inteleaga; in Bucuresti, astazi chiar ninge. Aseara mama si bunica mi-au zis sa ma imbrac gros pentru ca astazi va ninge. Am ras ca la o gluma buna spusa la gura unei cani cu vin fiert; la noi nu ninge frate, la noi se face ca fulguieste si dupa se blocheaza traficul.

Asta-vara am fost si eu putin la mare, vreo 4 zile, cu boifrendu' si cu inca doi amici. Intr-o seara ne-am dus pe plaja sa stam, destul de departe de cazare, si cand ne-am intors, din cauza de anumite licori bahice la anumite borduri, ne-am intors pe plaja (adica n-am mai iesit la sosea). Dupa plimbari nocturne pe malul marii (ce naiba poate sa va placa la asta? brr...) am iesit printr-un camping aproape de vila noastra. Dar asta nici nu mai conteaza; important este peste ce am dat chiar pana sa intram in camping.

Era o portiune de plaja tocmai nivelata de plugurile de nisip care, nu stiu de ce, era foarte impanzita de stalpi de iluminat (you know them; they're everywhere in the cities). Imaginea aceea ma haituieste periodic. Arata exact ca Bucurestiul dupa prima zapada. Era absolut psihedelic; stiam doar ca suntem pe plaja undeva in Mamaia (cah), deci ca nu suntem in Bucuresti, daramite iarna in Bucuresti. Si totusi, povestea in care ne aflat era mult prea reala. Arata, cum sa spun eu, ca un capat de tramvai, cu multe linii, eventual in semicerc la un moment dat (efect dat de urmele lasate de rotile tractoarelor). In lumina difuza a stalpilor, nisipul (fin, ce-i drept) arata exact ca zapada proaspat cazuta intr-o noapte de inceput de iarna pe niste sine de tramvai. Era inspaimantator de real tot ce vedeam, desi stiam efectiv ca nu are cum.

M-am bucurat ca un copil prost la acea zapada falsa in acel colt de Bucuresti fals, si inca o fac in mintea mea periodic. Mi se intampla chiar si in cele mai random momente sa inchid ochii si sa-mi rasara peisajul; zambesc de fiecare data.

Astazi m-am trezit greu; sunt obosita si foarte racita. M-am ridicat din pat sa ma uit la lumina difuza (bine, de fapt, imi place sa pun mana pe calorifer dimineata, sa ma conving ca intr-adevar e foarte cald in camera mea - e chestie de nebunie personala se poate spune). Si m-am uitat pe geam si testul si lucrarea de casa de la chimie au disparut. La fel au facut-o si toate deciziile din ultimele luni, si toate certurile, si toate intristarile. Pentru o clipa, tot ce am vazut este ca ninge. M-a cuprins un sentiment de fericire greu de egalat si am inceput sa ranjesc in fereastra.

Acum imi vine sa plang deoarece nu imi vine sa cred ca incep sa-mi uit copilaria. Desi am fost un copil bolnavicios (lucru care s-a perpetuat pana in prezent dealtfel) si nu am avut extraordinar de multi prieteni (cu toate ca inca imi mai aduc aminte de prietena mea de cand aveam 4 ani; prietena mea din Cimpulung), mereu m-am bucurat de anotimpuri. De cate ori nu ne-a tras tata saracul cu sania pentru ca nu aveam unde sa ne dam sau cu cine. Formula noastra de vacanta, formula de trei consacrata (eu, fratele meu, verisoara mea) mereu a avut tendinta sa ramana asa, plus-minus un parinte doi pe care ii mai chinuiam, mai ales iarna. Mergeam la tara iarna; miroasea a cozonac si a vin cu paine. Si stateam toata vacanta, si de Craciun veneau si parintii.

Si parca la un moment dat, dintr-o data de fapt, am inceput sa crestem. Nu am mai incaput pe sanie, nu am mai mers vacantele integral la tara, nu am mai mancat cozonac bun facut de mamaie si nici vin cu paine, nu a mai nins... O vreme toate senzatiile acelor ani m-au inconjurat. Acum au devenit tresariri involuntare intr-o mare de incertitudine.

Important este insa ca azi ninge... Iata motivele mele pentru care iubim Decembrie; pentru ca miroase a cozonac facut in casa si a paine proaspat scoasa din cuptor si pentru ca trezeste amintiri demult ingropate in mod inconstient. Pentru ca are gust de nuci si miros de coaja de portocala si vin cu scortisoara. Pentru ca in Decembrie, bunica este bine sanatoasa, si pentru o scurta perioada, cu noi in Bucuresti. Si da, nu o sa uit; iubim acest Decembrie pentru ca ninge. Mai e si sentimentul acela de candoare dat de faptul ca sarbatorim Nasterea Domnului, si nu desaga plina a Mosului. Acestea sunt motivele mele care au ajuns sa se adauge la lista.

Am preluat asadar, fara sa imi dau seama, tag-ul liber adresat de Nihasa

Acesta este laptop-ul meu

2009-12-13T09:58:00.002+02:00

Daca faceti click aici veti accesa pagina in care gasiti designul laptopului meu. Votati,va rog;;) Am nevoie de placa aceea video. Si de acel Cache.

Sa nu iei in deradere natura umana

2009-12-10T18:18:00.005+02:00

(Sau cum tot acolo ajungi)
Scriind...chestii, o data la nu stiu cât timp esti tentant sa mai arunci un ochi(contemplativ) pe ele. Te gândesti, dupa ce termini lectura, "uite ce profund gândeam aici" sau "Sunt Un ZEU al Scrisului! Eliade trebuie sa se nasca din nou si sa ia lectii de la mine" sau "o,Doamne...eu chiar am scris asta:|" sau "Dumnezeule, nu se poate sa fi simtit chiar asa..." De ce te uiti, nu stii nici tu mereu.
Astazi am intrat pe un blog si, printre multe chestii postate de diversi, am gasit o povestioara. Am citit-o cu sufletul la gura fara sa-mi dau seama; abia la jumate am realizat ca nu e a omului care posta majoritar. Când am ajuns la final, aveam un zâmbet descoperind autorul, dar o retinere cu gândul la sentimentul general al textului. Bai, ce pot sa zic; le ai cu scrisu' asa. Bine, într-un mod ne-exersat de ceva timp(NU dau lectii!) si usor blocat în neomodernism. Leoaica tânara, iubirea(ca tot am pomenit curentul îndragit si crescut de Nichita) dar tu daca recitesti azi nu ramâi cu un nod în gât?
Tinând cont, bineînteles, de tot ce s-a întâmplat între timp. Nu zic nimic de regret; sa ne regretam trecutul când suntem atât de mici ar fi o mojicie la adresa anilor pe care îi mai avem de enuntat si a greselilor majore pe care le mai avem de facut. Zic pur si simplu daca nu te incomodeaza undeva în cosul pieptului faptul ca ai publicat povestioara aia pe un domeniu public. Si nu te critic! (Insist cu asta,stiu). Ideea e ca încerc sa-mi dau si mie un raspuns; ce ma fac cu toata nebunia asta?
Ca o narcisista ce nu ma dezic, mi-am recitit o parte din cele câteva postari... Le folosesc mai nou pe post de motivationale; "uite ce amuzanta erai atunci", "uite cum faceai haz de necaz aici", "asta se întâmpla acu doi ani?serios?" Mai intervine din când în când ratiunea: Învata pentru partial! Mai uite-te o data pe seminaru' ala nenorocit! Te FU-TE aia mâine! Stii ca n-ai niciodata noroc de subiecte ok! Dar trec repede peste; este mult mai bine pentru ego-ul meu sa îmi recitesc scurtele "opere".
Ideea e ca ramân cu foarte multe goluri; pe care nu stiu cum sa le umplu si aici ma refer la golurile sufletesti. Ce faci când nu mai regasesti o senzatie? O senzatie care, bineînteles, credeai ca va dura vesnic (pentru ca viata este vesnica, nu-i asa?) Te mai uiti random pe o postare...Reintri în atmosfera de atunci, îti aduci cu greu aminte cui te adresai direct fara sa dai nume; e ok. Dar e temporar; ce faci când golul se întoarce? Te duci la scoala, încerci sa mai faci un program ca sa intri în examen la PC, ajungi acasa mai scrii o postare, nu înainte bineînteles de a naviga fara scop cu mozilla prin orice(dar ORICE) link din mail.
Dar gândul tot apare; sa fie si asta înca un episod ce va deveni istorie, dupa care voi suspina deoarece mi s-a pus un nod în gât? Si te întreb din nou, my friend, tu cum respiri când îti recitesti povestioara? Pentru ca eu cu starea mea si povestioara ta, nu as mai putea sa ma ridic pentru cel putin 5 minute dintr-un lost haze. Si as ramâne cu mintea ratacita înca vreo ora, nu as putea sa ma concentrez deloc. Asa ca tare as vrea sa îti stiu secretul. Si sa nu îmi spui ca nu recitesti; asta e pur si simplu un lucru care trebuie, e înscris în natura noastra de masochisti naturali.

Thomas Hobbes a spus: „Life is solitary, poor , nasty, brutish and short”
Eu îl contrazic din tot sufletul meu crud si visator înca. Dar în astfel de momente catatonice, caracterizate perfect de cuvintele citate, te întreb din nou: TU cum reusesti sa respiri?

This is how we ICEd Monteoru

2009-12-07T20:41:00.004+02:00

Dupa cum spuneam, weekendul acesta am fost la ICE(Inner Circle of eeStec). Personal, din start a fost o experienta pentru care am sacrificat multe; cred ca mi-am nenorocit toata grupa din cauza ICE-ului de fapt(cei prezenti la sediu miercuri 2 dec stiu de ce). Dupa doua teste sambata la prima ora, am reusit sa ajung si eu exact cand incepea unul din training-uri, la 15:00. Ca sa nu incep sa mentionez punct cu punct fiecare moment din zi, o sa incerc sa fiu concisa. Programul a fost foarte incarcat, dar nu e ceva nou in privinta asta.
Cele 4 prezentari/cursuri/training-uri pe care le-am prins si eu au fost foarte interesante. Branding a avut un program genial, caci altfel nici nu se putea. Fund Raising a fost mai mult decat tare, avand in vedere ca majoritatea noastra, a "cursantilor", am stat pana la 1 noaptea atenti. Brother John a tinut un curs foarte bine structurat in conditiile cantitatii de informatii pe care a avut sa o prezinte. Fetele de asemenea au avut o prezentare interactiva si implicativa(daca exista cuvantul). Aici insa apar si niste dar-uri din punctul meu de vedere, insist, strict personal.
Unul dintre ele ar fi faptul ca duminica, desi training-urile au fost in continuare tari, lectorii nu au primit respectul cuvenit. Prin asta ma refer la faptul ca au avut sala jumatate goala, fapt ce se poate explica prin oboseala mare, dar totusi venisem si pentru sesiuni, nu doar pentru socializare. Ceea ce ma aduce la al doilea dar ridicat de carcotasa de mine; consider ca a fost din nou lipsa de respect fata de traineri sa se bea alcool in timpul prezentarilor lor. Reprezentam totusi o organizatie; toti am ramas macar cu faptul acesta fixat in minte. Fiecare dintre noi, intr-un cadru oficial(adica si un training, workshop, o sesiune de informare) suntem imaginea organizatiei in numele careia ne aflam acolo; un observator extern ar fi ramas masca sa vada asa ceva(eu una am ramas).
In alta ordine de idei, m-am simtit insa foarte bine. E vorba de atmosfera pe care o creeaza teen spirit-ul atat de prezent in noi. Desi picam din picioare din clipa in care am coborat din tren in Buzau, am stat treaza pana la 7:30 a doua zi. Si nu singura:)) Zic in sensul ca am dansat pana am facut febra musculara, am vorbit pana mi s-a inclestat gura, am baut cam putin ce-i drept, am ras cu lacrimi, am vibrat cu adevarat cu o parte din oamenii de acolo. Prin vibrat, va rog sa nu va ganditi la prostii(chiar nu e nicio conotatie de data asta); ma refer la faptul ca mi-am regasit o parte din principii si din hobby-uri la niste oameni pe care sper ca ii voi considera buni prieteni in curand.
A, uitasem la minusuri. Eu nu am avut prieten secret!:(( ati uitat sa ma bagati si pe mine din oficiu:(( Cu ocazia asta, mersi Hagi ca ai facut pe secret friend-ul meu. Si ca m-ai primit in camera. Dincolo de toate chestiile astea, a fost pentru prima data in mult timp cand am plecat bine dispusa de la un training(inca si unul aglomerat ca pe vremuri). Mai am de spus, inainte de incheiere, cateva chestii(atat imi mai aduc aminte acum); Adi, iti iubesc papucii ciufuliti! Si troller-u ala cu motive florale; genial! Si Carnu nu (cred ca) sforaie:)) Si Mitza, bai ce-as fi vrut sa vin cu voi sa-i speriem p'aia, da erau atatea scari de urcat. Bai, si ce-am uitat! Ii salut din oficiu pe toti oamenii care s-au simtit datori sa intre peste sedinta noastra de echipa de la 4:00 a.m(se stie din documentare, chiar, ca leii sunt mamifere foarte active noaptea). Si Indra, in sufletul meu am stat de fapt in camera:)) A, Ioana, cre ca ma las de FSP. Bai, si nu stiu, nu-mi mai vin acum in minte...
In incheierea mult asteptata(multumesc ca ati ajuns cu cititul pana aici), o sa va rog sa nu imi luati in nume de rau lucrurile mai dure pe care le-am zis, dar eu asa vad situatia. Multumim pentru timpul minunat asigurat atat board-ului cat si echipei organizatoare(in frunte cu Octav).

Be ICE-cool. From now on we're all EESTEC; a bigger, stronger, more enthuziastic one that before.(Scot dume formale acum)

Despre eeStec si nemurirea tineretii

2009-12-07T11:44:00.005+02:00

Acum vreo 2 luni, cand nici nu intrasem bine in facultate, o prietena m-a intrebat daca m-am bagat la vreo studenteasca. Mai Simo, crezi ca mai am timp si de asta? Dar a insistat ca ar trebui sa ma bag la eeStec, ca fratele ei a fost acolo si ca e mult prea tare si mi-a umplut capul. Am zis bine, frate, treaca de la mine.

Am vanat un afis, orice afis cu eeStec, am primit si un biletel, am intrat pe site, m-am inscris si, bineinteles, am uitat. Dar mi-am adus aminte de ei pentru ca, din cand in cand, ma mai apuca sa fac lobby pentru diverse chestii. Si acum am facut lobby pentru eeStec, pentru faptul ca Ion, fratele Simonei, fusese p'aici si asa mult i-a placut ca pana si baby sister stie despre asta. Si asa am mai convins doi oameni sa se bage(mereu imi e urat sa fac o chestie singura); si asa au ajuns sa se inscrie on-line Indra si Sergiu. De mentionat ca totul se intampla in cursul de grafica, pe vremea cand nebunul inca lasa copiii cu laptopul la orele lui.

Acum, eu ma programasem pentru vineri(actiunea inca e plasata intr-o joi) dar imi dadusem seama ca nu prea pot sa ma duc vineri ca n-am ce face 2 ore intregi pana la interviul de grup. Nici ei doi nu stiau atat de multe detalii pe cat vroiau, si asa am ajuns cu totii in pauza la AN 010 sa mai cerem un detaliu, doua. Ei au fost convinsi, eu am aflat ca pot sa ma duc luni desi scrisesem vineri, si plus m-am ales cu o cafea si o prezentare promisa:))

Am trecut de interviul de grup(eu tot cred ca puteam sa ajung pana in oras de la avion), am trecut si de interviul individual(stiu frate, vorbesc mult) si am devenit aderent member. What the?... Bai, zic sincer ca nu mai intalnisem principiul unor astfel de recrutari; noi le faceam la modul "vino, da' numa' vino" deci toate etapele astea imi erau noi. M-am trezit aruncata intr-o echipa; am vrut dupa primu' task sa-i aliniez pe toti si sa-i impusc. Unde ai mai pomenit sa stabilesti un lucru in mod foarte explicit si dupa ce ai terminat sedinta sa nu mai tii cont de el?

Dar am trecut peste. am ales un proiect, am lucrat la el, am ajuns la concluzia ca am impus un proiect, am renuntat la el. Dar nu am renuntat la echipa; perioada de proba s-a incheiat, nu mai exista membrii aderenti, nu mai e nevoie de echipe bla bla. Noi insa mai avem un ultim task de dus la punct si o sa facem asta si o sa prezentam odata cu implementarea o adevarata echipa, desi am iesit graaav "din grafic"; facem asta pentru ca asta e standardul nostru. Foarte important in ONG-uri este ca avem standarde si principii. Ca paranteza, pana si voluntariatul sau activatul pentru CV este un principiu care poate sa stea la baza unor proiecte colosale la fel de bine cum sta, sa zicem, pentru ca vreau sa fac un bine, pentru ca daca nu fac ceva in domeniu asta atunci traiesc degeaba.

Paranteza fiind inchisa, urmeaza o postare despre ICE. Dar asta dupa ce ajung la scoala la cele doua laboratoare; probabil o scriu maine. Daca, zic daca nu uit.

P.S: Ca sa nu uit, cand am dat prima data pe la sediu am aflat ca big brother al pretenei mele e inca in eeStec; Sal'tari, Johnellu

In retrospectiva...

2009-10-18T14:33:00.006+03:00

Am hotarat sa tin un discurs pentru ca acum consider ca este momentul; sunteti toti aici si sigur ma veti asculta. Acum cateva zile rasfoiam “Romanul adolescentului miop” mai mult in gluma si am gasit un semn de carte lasat de mama. Asta e ce scria pe acolo:

” Dar adevărul e altul, modest şi netrucat de sentimentalism, sunt obosit. Mă plictiseşte şi mă sugrumă finalul acesta ce-şi prelungeşte pervers agonia. Aş vrea — cu orice risc - să ştiu precis, în ceasul acesta, care mi-e soarta. […]
Ş-apoi, mă oboseşte lupta pe care o duc, tăinuită, fără nădejdea biruinţei apropiate. Când se va sfârşi? Ce oglindiri voi păstra eu în ochi, în ceasurile răfuielii? Şi cu cine mă voi răfui?Simt cum vara aceasta - înăbuşită tragic în odăi cu acoperişuri de jaratec - va fi ultima vară. Iată, ce curios pare... Nu mă gândesc la moarte. Ştiu că trebuie să trăiesc mult, pentru că urăsc mult. Dar mă gândesc că tulburările sufletului sunt pe sfârşite şi că în curând voi căpăta alte priviri, şi altfel voi privi lumea. […]

Mi-am părăsit prietenii şi ei m-au părăsit. Când ne întâlnim, râdem, ne lăudăm şi ne întrebăm de viitor, ca şi mai înainte. Dar parcă eu nu ştiu că toate acestea le facem pentru că nu putem face altfel? Şi că nimic din ceea ce trăia altădată comun în sufletele noastre nu mai trăieşte acum?O dată cu prietenii, se rup şi fâşii din sufletul meu. Iar eu le simt cum se duc, una câte una, şi sufletul mi-e tot mai pustiu, şi mai stearpă iubirea către oameni...Şi atâtea chipuri pe care nu le voi mai vedea, atâtea obiceiuri pe care le voi uita, ca să-mi însuşesc altele...Şi chiar adolescenţa aceasta în care am vieţuit, m-am bălăcit şi m-am revoltat acum o voi lăsa în urmă, ca să pătrund în grupuri de tineri păroşi şi îngâmfaţi. Sunt ispitit să mă întristez. Atâţia ani şi atâtea îndurări, alături de atâtea nădejdi...Nu ştiu ce va fi cu mine dincolo. Voi mai întâlni prieteni? Va trebui să mă schimb iarăşi, din adâncuri, şi să mă privesc în oglindă fără să mă recunosc?

Nu ştiu nimic, şi inima mi se strânge de teamă. Mi-e teamă să nu renunţ la mine. Mi-e teamă de mine, de viaţă. […]

Şi iarăşi mă întreb asupra celor optsprezece ani pe care i-am risipit. […]

Cu adevărat, răfuiala va fi dureroasă. Va trebui să trec şi starea aceasta. Disperarea mută, obosită, stăpână va pieri într-o dimineaţă; iar eu voi uita nopţile din vara cu arşiţă şi tristeţi. Şi mă voi surprinde schimbat, cu suflet proaspăt, şi ochii îmi vor cuprinde soarele, şi îl vor închide ca într-un ulcior. Dar socotelile cu adolescenţa mea le voi face. Şi câtă amărăciune îmi va întuneca sufletul, şi câte răni se vor deschide... […]

Simt că tot ce am crezut până acum fumegă; că tot ce-am făcut se năruie; că tot ce-am vieţuit a fost vis. Niciodată nu m-am simţit mai depărtat de mine însumi.”

In principiu, toti suntem la fel; pe toti ne incearca sentimente din aceeasi gama in perioadele stas din viata. Si totusi, suntem incredibil de diferiti, cel putin noi. 4 ani de zile nu am vazut decat 27, 28 sau 29 de oameni dispusi intr-un fel de studiu social avand cadru clasa aceasta. Noi suntem exponentul de top a tot ceea ce are generatia noastra de oferit. Suntem niste hibrizi, combinatia volatila dintre ce trebuia sa fim si cum ni se cere sa fim. Reprezentam etalonul libertatilor depline si ni s-a pus in brate obligatia de a schimba totul. Noi suntem in parte copilul neglijat tocmai de obsesia parintilor de a-i mentine o situatie buna, adolescentul rebel care-si renega educatia, cat si copilul care se implineste datorita insistentelor mamei. Dincolo de aspiratii ramanem fie ahtiati dupa recunoastere, fie ascunsi in umbra, invizibili sau pur si simplu impartiali. Unii ne gasim linistea cu greu, altii in Dumnezeu pe cand altii pleaca si de aici mai departe tot cautand-o. Suntem niste oi pierdute intr-un taram in care totul isi pierde valoarea; pretuim alcoolul si orice drog social pentru a ne alina debusolarea. Suntem groaznici: egoisti, narcisisti, tradatori, imaturi, nebuni, irascibili, inculti, superficiali, viciosi, ahtiati, singuri.

Suntem inteligenti, cruzi, idealisti, determinati, increzatori, capabili inca de iubire adevarata,bravi exploratori ai dimensiunilor mai mult sau mai putin abstracte. Suntem reusita experimentului ce se cheama “epoca moderna”; suntem tot ce se putea mai bun, dupa noi potopul. Generatii intregi s-au topit pentru ca noi sa existam, avem asadar in gene sa reusim orice ne propunem.

Eu cred in oamenii pe care ii am acum in fata si ma gandesc ca daca o sa plang, o sa fie pentru ca nu ma vad fara aceleasi figuri la un loc. Impreuna am fost ingrozitori, dar in retrospectiva cred ca am reusit sa ne apropiem cel mai mult de idea de “clasa”. Sper ca atunci cand ne vom reintalni sa fim cu totii oamenii extraordinari care ne-am preconizat a fi…

Povesti de adormit cosmarurile

2009-04-19T22:33:00.004+03:00

-Povestea pernutei din dormitor-

Cu cat incercam sa fim mai normali, cu atat ne pierdem mai mult mintile.

Intr-o buna zi, chiar foarte buna zi caci era vorba de o nunta, doua pernute si o pilota au fost facute cadou nasilor. Cele doua pernute erau tare anemice, asa ca au devenit impreuna o singura pernuta pufoasa. Pilota este cu jumatate de norma; este prea subtire sa fie pilota de iarna si prea groasa pentru a fi cearceaf de vara. Dar pernuta, vai! Dar pernuta nu se pierde in astfel de detalii insignifiante. Nu. Pernuta chiar are o viata in afara dulapului; ea nu trebuie sa se imprieteneasca pe raft cu nimeni, ea nu are nevoie de tovarasia prosoapelor, a lenjeriilor de pat sau a fetelor de masa. La naiba, pernuta are si un nume; o cheama Perni. Si e foarte fericita alaturi de prietenii ei din camera. La inceput s-a intovarasit cu perna preferata, era si firesc, nu vi se pare? Dar a ramas de-a dreptul uimita de una dintre cele mai puternice prietenii pe care le putea lega. Eu nu am cuvinte acum sa explic pe de-a-ntregul (nu de alta dar nu cunosc senzatia) asa ca voi reproduce din jurnalul pernutei:

“Era uimitor. Initial, am crezut ca e inca o gluma proasta dupa despartirea de pilota, de familie practic. Ma uitam si nu-mi venea sa cred ca trebuie sa imi impart spatiul vital cu ea. Perna preferata mi-a facut o mica instructie, mi-a zis ca asta cam e teritoriul ei si ca de ea depinde sederea mea aici. […]

Incet, incet ne-am imprietenit. Perna preferata era usor geloasa, a trebuit sa aiba o discutie luuunga cu ea pana sa-i bage mintile in cap. Azi, de exemplu, am ascultat din nou muzica impreuna; indie cred dar nu sunt sigura. Imi place muzica ei; perna preferata zice ca e doar pentru ca sunt mica si nu stiu nimic(e fooooaaarte conservatoare). […]”

Erau chiar cele mai bune prietene. Bineinteles ca existau si probleme, ca in orice relatie pana la urma. Ea mai era prietena buna si cu o jucarie; da, intr-adevar ,era umpic ciudata fata, dar parca asa sunt toti oamenii. Era un catel husky care-i inmuiase inima pur si simplu. Nu stiu cat intelegeti voi, dar Perni era si mai nedumerita. Adica, intelegea afinitatea fiintei pentru pisici; aveau in comun faptul ca aveau picioare si le mai si foloseau. Dar un husky de plus?

In definitiv insa, toate acestea sunt detalii ce se pierd in ciorne. Tot ce conteaza este ca o data, acum ceva ani, o pernuta a avut curajul de a infrunta singura o camera intreaga. Deznodamantul inca nu il stim; viata este o poveste ce se scrie in fiecare clipa si nu suporta corecturi. Deci pe masura ce paginile se scriu, ce interesati citesc. Si daca nu afla pe moment, nu pierd decat veridicitatea data de actualitate. Pentru ca povestea vietii se denatureaza constant; e ca un film adaptat constant la epoca in care ruleaza.

-va urma-

eu

2009-04-12T22:14:00.002+03:00

nu ma imbrac in roz
nu port tocuri foarte des
nu spun "te iubesc"
nu pun poze cu vreun el pe nicaieri(avatar/ facebook/ orice)
nu imi cer scuze nici cand stiu ca am gresit
nu sunt o persoana matura sau cerebrala
nu imi tin gura cand am ceva de spus
stiu ce inseamna "nu"
oricat de mult m-as dezice de mine insami, la unele lucruri nu pot sa renunt...

Vorba 'ceea; punem un contor

2009-04-06T19:53:00.003+03:00

Suntem suma tuturor acţiunilor noastre, trecute, prezente şi viitoare. Practic, nu suntem nimic mai mult decât trecut.

19 ani, 3 luni şi 2 zile de viaţă; tragi linie...intermediară. Doar aşa, orientativ, să ştii cam ce iei cu tine mai departe.

o copilărie care deja s-a stratificat; nu mai are rost să intrăm în detalii, bănuiesc
şcoala generală. nişte poze anorexice, multe nume care nu mai înseamnă nimic, puţine amintiri ce merită luate mai departe

liceu, cimitir al tinereţii mele? Mergem prin galeria amintirilor şi încercăm să alegem câte ceva, orice memorabil, demn de a fi folosit la propagandă.

SECS. Pretinzi că totul a însemnat ceva mai mult, încerci să îţi găseşti nişte scuze,gen. De fapt, e inevitabil să mă agaţ de gândul ăsta; că fiecare moment are o explicaţie. Cum altfel să mă gândesc că acum iubesc dacă eu nu găsesc absolut nici un moment de "iubire"pentru comparaţie? Ce iau cu mine din capitolul ăsta? Nume care, din nou, nu înseamnă mai nimic în retrospectivă? Senzaţia cruntă că nu sunt un om capabil să simtă ceea ce a idealizat? Un discomfort în coşul pieptului...
DROGURI. Pepsi, tutun, vodca, whiskey, bere, vin (alb, roşu, negru, sec, demi-sec, dulce, demi-dulce), gin, vermuturi, tequila, absynth, verde, căcat, culori, muzică, ciocolată
ROCK'N'ROLL. Sau britpunk, oldschool, grunge, metall, indie.
DEPENDENŢE: pepsi, tutun, muzică, radu, mircea, alecs, dana, vera.
REVELAŢII: nu sunt artist plastic, nu sunt om de geniu, nu excelez în niciun domeniu, sunt doar mediocră în tot ce fac; lumea e un loc groaznic în care orice fiinţă idealistă pică în degradare sau în foame, ne sacrificăm visele mareţe de viitor pentru un loc de muncă, o casă şi un copil că mai mulţi nu permite criza economică...ufff, nu mai am aer că tot ce scriu vine dintr-un discurs pe care îl ţin în gând...aa, şi cred că sunt patetic de depresivă
DORINŢE: to be continued...

Jalnică exprimare ce nu poate fi motivată decât de un intelect din ce în ce mai redus şi incapabil să se ridice la nivelul propriilor standarde...Sper să revin şi să spun "moa, ce prostii spuneam la data de 6 aprilie. Ce crunt de deprimată eram; bine că mi-a trecut."

Mai este loc şi pentru iubire? Noi în iad ne mulţumim şi cu secsul...

Praf de stele

2009-01-07T21:03:00.004+02:00

(Sau

Nu fi pasiv)

Nu te folosesc acum, doar ca am nevoie de tine. Pot sa fiu Otilia ta? Vreau sa te iubesc pueril, sa-mi macin maturizarea cu tine, sa te simt cum te chinui langa mine, iubindu-ma din toate moleculele, iar eu sa-mi am mereu varianta viabila. Vreau sa ma iubesti atat de mult, si intr-un asa hal barbar sa ma indragostesc de tine, incat sa-mi pierd uzul ratiunii si sa raman debusolata, zambind tamp in mijlocul unei acuarele. Vreau sa ma rascolesti atat de profund, incat sa nu mai stiu ce trebuie si nici macar ce culoare are lumina; sa ma faci sa simt soarele in mine chiar si cand bezna ma inconjoara. Vreau sa-mi incalzesti inima atat de mult incat sa uit ca nu imi mai simt mainile de frig; sa calc in pasii tai si sa ne plimbam o data la doua seri printre stele. Si as mai vrea sa mergem pe o plaja pustie, si sa ne facem un film atat de ciudat incat vera sa-mi zica "ai grija" si sa alergam pe marginea rolei incarcate de cadre de viata si tu sa te impiedici, iar eu sa rad si sa te sarut pe frunte. Pe aceeasi plaja pierduta, am fi doar noi si tantarii, si am sta tripati prosteste, unul in bratele altuia si am rade ca stam asa. Si eu as fuma, pentru ca nici atunci nu m-as fi lasat, si tu te-ai uita la mare. A, si episodul amuzant va fi dupa vro 5 minute, dupa ce magia ar disparea complet pentru ca amandoi avem panica de apa, si valurile de smoala ne-ar infricosa.

Schimbare de cadru

Joi: 12.22 a.m.

Sunt aceeasi eu, dar azi nu ma mai recunosti. Azi vreau sa ma consum si sa simt ce inseamna o relatie adevarata. O sa topai umpic(da alecs, umpic) de pe steaua mea si o sa incerc ceva nou. Totul e atat de ciudat incat ma sufoc si ma pierd si ma balbai. Vreau un cui; n-o sa se schimbe nimic.

Decor initial

Cine stie ce va fi? Probabil ca nu vom face parte din ploaia de stele din august; ar fi pacat sa ne irosim intr-un timp atat de absurd de scurt. Am prea multe asteptari de la plimbarea asta si nu permit sa nu se implineasca. Suntem prea pretiosi pentru a nu profita intr-un mod pur egoist de toata fericirea posibila.

Sfarsitul scenei

Azi nu va fi secs; nu mai are loc pe aceasta panza atat de incarcata de acrilice. Va fi doar iubire implinita prin simpla-i existenta; va fi iubire suficienta.

Cel mai lung 12; cel mai norocos 13

2008-11-14T17:08:00.006+02:00

Saptamanile astea din urma au fost foarte agitate, foarte nedormite, solicitante, isterice, aglomerate, pline de semafoare, indiscretii, refulari si accidente. Clipeam si trecea o secunda, apoi clipeam si trecea un ceas, pentru ca in definitiv, sa ajung sa clipesc si sa treaca o viata.

11 nov.

Marti incepuse foarte promitator; cald afara, frig inauntru, oboseala inauntru, zambet afara etc. Marti dimineata m-am simtit bine, marti dimineata am fost fericita. Intr-adevar, o usoara umbra de regret; de ce nu puteai sa-mi spui cuvintele astea si inainte? Ce de acum o luna te oprea sa fii dragut? Ideea e ca m-am simtit frumoasa, nu neaparat datorita complimentelor ci pentru ca erau spuse fara retinere. Orcum, a fost ce aveam nevoie, si m-a tinut cam vro 2 ore. Dupa, am inceput iar sa alerg, sa ma cert, si am uitat. Dar inca mi se pare cel mai...nici nu stiu cum sa-i zic...necesar mie gest.

12 nov.

Miercuri dimineata ma resemnasem deja la gandul zilei lungi care urmeaza. Acum imi mai aduc aminte doar franturi, deja toata saptamana mi se sterge din minte. Stiu ca de pe la 11 am inceput sa alerg. Si sa dau telefoane, si sa ne ascundem de nebuna prin liceu:)). Dar dupa acest scurt episod amuzant, am revenit la ce aveam de facut. Diplome, mape, telefoane(deja devine un tic verbal cuvantu' asta), ture prin liceu si toate astea cu un mic porcusor isteric pe cap (fara nici un sens peiorativ). Stresul deja ne batuse in cap pe amandoi si nu avea de gand sa ne lase mai moale. Pentru 8 echipe inscrise, ne-am zbatut mai mult decat era probabil cazul. La sfarsitul concursului, am ramas cu un gust amar; totul s-a transformat intr-un fiasco, un eveniment de promovare pentru dinamo. Totusi, feedback-ul din partea juriului a fost mai mult decat pozitiv, ceea ce m-a facut sa ma simt mult mai bine, ca nu m-am enervat degeaba, ca PR-ista de la dinamo nu mi-a mancat ficatii tot degeaba. La 7.30 ma urcam in masina cu ruxi, se oferise sa ma duca in gossip, pentru ca da, ziua mea nu se incheiase. Ma dau jos din masina si, nefiind chiar in fata clubului, ma gandesc ca, puii mei, o sun pe vera sa iasa sa ma ia. Si caut telefonul. Si il caut; cu ghiozdanul pe un genunchi, sprijinita de un gardulet, sub lumina slaba a unui stalp, la 20.15, cu un nene cu catelu' la plimbare uitandu-se dubios la mine, io imi scotoceam prin ghiozdanul in care mai avusesem umpic si imi inghesuiam si un pisoi. Bineinteles ca nu l-am gasit, dar am gasit clubul. Panicata, isterica, obosita, intru intr-o aglomeratie monumentala(chestie nefamiliara mie cand vine vorba de neculce) in care nu gaseam pe nimeni. Concursu' de miss/mister era pe terminate, la vera nu aveam cum sa ajung si nu ma gandeam decat ca mi-am pierdut telefonul. Eram sparta de oboseala, bianca se fataia ca toapa cu :-? calin parca, vera se criza ca alex si pwla lui vor 3 mese(:))=)) ), eu si cei 2 alecsi ai nostri stateam si carcoteam ca niste babe nebune. I-am facut galerie lui alex, le-am facut declaratii de dragoste atat lui cat si dansatorilor, am facut sex salbatic in public! In grup! Ok, asta n-am facut, ma luase umpic valu' in enumaratie. Pe la 10 juma bobocii au fost evacuati, alcoolul eliberat, circul pornit. Juma de seara am stat pe repeat; dansam 3 melodii,dormeam 2.

13 nov.

Si mai tarziu, am spart rutina! Si a fost genial, mi-am dat seama ca imi e dor de oamenii cu care rad, de oamenii de care rad, de afectiune... Si asa am ajuns sa ma tripez cam trist, noroc cu alex care avea grija sa ma readuca in vise mai tembele. Dar constant aparea ceva care sa-mi trimita creieru' la balamuc, fie ca ma uitam la el si la vera si vizualizam simpla idee de "noi" pe care ei o impart, fie ca ma uitam cum sunt lasata singura fara motiv. Tripul s-a concretizat in rasete isterice - parte de oboseala - si dorinta de a ajunge acasa. M-am culcat dupa ce mi-am dat camera cu fundul in sus cautand orange-ul; nu l-am gasit. Am ajuns la scoala cu greu, dupa 4 ore de somn, intr-o stare in care deja nu mai eram capabila de vreun sentiment de orice fel, implicit de reactii la mediul extern. Da, imi pierdusem ambele telefoane miercuri; unul in clasa, unul in masina lui rux. Si da, in ziua de 13 eu, EU am avut noroc; EU mi-am recuperat telefoanele! Am continuat sa fiu o leguma toata ziua, blestemandu-mi neuronii pofticiosi si dand un randament scazut la meditatii la mate. Si am terminat inca o zi; obosita, irascibila, ranita profund de gesturi stupide si imature, intrebandu-ma de ce somnul nu poate sterge zilele.

14 nov.

Si azi am cedat. Gata, nu ma mai intereseaza nimic. Vad ca imi e bine si asa, deci nu mai am de ce sa ma complic. M-am saturat de tripuri proaste si actori tragi-comici, asa ca gata, nu mai accept nici un scenariu. Vreau vara, vreau inapoi la soare tamp dar binevoitor.

Feedback

2008-11-02T21:04:00.003+02:00

Mda, o chestie cam dubioasa... E bun blogu' asta chiar si cand scrii in el o data la 4 luni; tot ai un feedback realist.

Io mereu am fost o scarba asa, una mica doar am doar 18 aaaani. Am niste iesiri nu foarte placute cand sunt nervoasa(adica sunt colerica. sau era sangvinica?); nu ma controlez foarte usor si am niste triggers in creier carora pur si simplu n-am ce sa le fac. Pe langa asta, sunt egocentrica si nepermis de egoista. Aroganta superioritatii pe care o simt imi da si o nota distincta de ipocrizie, in ochii altora cel putin. Socializez in limitele discretiei, imi numar prietenii pe degetele de la o mana. Stiu ce vreau in viata, nu e nimic complicat si intortocheat. Nu imi caut jumatatea, dar nici nu pot sa spun ca singuratatea e chiar nuanta mea preferata. Analizand obiectiv circumstantele, de ce as vrea o relatie cu un tip cand nu suntem compatibili in sensu' asta desi ne intelegem super ca amici?

In fine, bat campii si ma indepartez de la ce vroiam sa punctez de fapt. Ma mai uit in urma pe terte insemnari si ma apuca durerea de cap. Un om(cred ca se poate spune si asa) m-a dat peste cap complet. Adica, serios, afirmam cu toata sinceritatea de care eram capabila ca nu sunt in stare de nimic, ca sunt proasta, ca eu nu pot sa ma descurc, ca sunt urata s.a.m.d. Mi se parea ceva atat de firesc sa nu fiu demna decat de planul doi, sa consider tot ce am ca pe un imens favor tinand cont de inferioritatea mea evidenta... Puii mei, pot sa spun sincer ca nu ma recunosc. In acelasi timp, nu o sa neg nici o clipa perioada aceea cu tot ce a insemnat; are implicatii prea profunde in procesul de maturizare. Probabil din relatia asta defectuoasa, de subordonare as putea zice, imi vin tendintele excesive de dominare si egoismul deloc pragmatic de care dau dovada in prezent. S-ar putea ca lipsa unei relatii in cazul meu sa vina si dintr-o anume reticenta fata de genu' asta de apropiere. Dar sa nu uitam de egoismul de care dau dovada si pe care il inscriu cu nevinovatie la "mecanisme de auto-aparare"

Cred ca ce vroiam de fapt sa spun e ca...uneori sunt prea buna chiar si pentru mine insami, asa ca nu te complica sa ma intelegi, ia-ma ca atare:))=)). Duamne,dusa sunt... Si, ca ultima chestie, sa nu uiti ca esti alcatuit din tot ce ai fost si vei, fie ca te identifici sau nu cu tine in acel moment. Bat campii?

Despre milă

2008-10-15T15:03:00.002+03:00

Sau încercarea oamenilor de a (se) umili

MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de
compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare;
milostenie.(DEX)

Tocmai m-am tamponat de acest “concept” într-un mod mai dureros decât aş fi vrut. Accepţiunile mele asupra ei sunt destul de “inside the box” ca să spun aşa; mai degrabă o confund cu milostenia, în sensul pios şi creştin. Viziunea mea e mai îngustă chiar decât definiţia banală din Dex. Cealalată accepţiune a milei după mine este cea de “compătimire, îndurare”.

Oricât aş încerca să-mi păstrez un orizont deschis şi să mint aici cu talent, nu pot. Aşa că, şi mai pe scurt, mila are un singur înţeles: umilire. Sentimentul acesta minunat apare numai în anumite situaţii şi în anumite cazuri; constanta este una sigură: relaţia de subordonare dintre personajele implicate în acţiune. Îţi e milă de inferiorul tău, fie că e vorba de un bătrân pe care l-au lăsat puterile, de un copil cerşind sau de un animal. N-o să-ţi fie niciodată milă de şeful tău pentru că tocmai şi-a luat un Q7, sau de cel mai bun prieten pentru că şi-a găsit fericirea. Milă în adevăratul sens al cuvântului o să simţi doar în clipa în care te vei putea situa comfortabil cu cel puţin o treaptă mai sus faţă de persoana vizată. Automat,vei simţi mila ca pe o îndatorire a ta, a celui ce este superior. Practic, umileşti .

Din punctual de vedere al celui care “primeşte” milă, situaţia stă umpic altfel. Avem una bucată persoană ajunsă la capătul puterilor din diferite puncte de vedere. Această persoană va fi tratată cu milă de către cei ce automat se văd stând deasupra. Pe lângă propriile greutăţi sau complexe, adaugăm şi minunatele sentimente ce rezidă din situaţia tocmai prezentată. Pentru cel deja vai de capul lui(mai mult sau mai puţin, ştiu că dramatizez umpic) acest fapt nu înseamnă decât o nouă umilinţă. Ce senzaţie poate fi mai plăcută decât aceea că undeva lângă tine se află cineva căruia îi merge mai bine decât îţi merge ţie şi care mai are umpic şi te mangâie pe cap ca pe un căţel vagabond cu piciorul rupt şi plin de râie? E ca şi când suferinţa ţi-a transpirat prin toţi porii şi persoana care te compătimeşte se vede datoare, chiar obligată, să-ţi ofere ce-ţi lipseşte.

Ce senzaţie transcedentală trebuie să fie aceea că ai obţinut ce vroiai doar pentru că ai inspirat milă! Câtă încredere în sine trebuie să-ţi imprime în sufletul chinuit! Doamne, şi ce dorinţă de apartenenţă la societatea care nu te-a considerat nici macar demn de dispreţ trebuie să te inunde! E totuşi ceva în tine care nu te lasă să te îmbeţi de recunoştinţă oarbă şi tâmpă; demnitate i se mai zice prin popor. Şi se aplică atât pentru emiţător cât şi pentru receptor. Da,da! It goes for you too, you dirty harry. Fi demn şi nu distruge demnitatea altcuiva prin mila pe care ţi-o inspiră. Fă efortul suprem ca, în superioritatea ta, să empatizezi cu ea(el).

Pentru mine, să fac ceva ce nu vreau doar din milă e chiar mai rău decât să fac ceva pur şi simplu obligată. Mă dezic pe mine şi îi neg persoanei în cauză dreptul de a fi demnă. Doar Dumnezeu este suficient şi deplin pentru a putea simţi/adresa cu adevarat milă.

EMPATÍE s. f. (psih.) identificare, prin trăire, cu alte
persoane, cu eroii cărţilor etc.; interpretare a eului altora după propriul eu.
♢ transpunere simpatetică în obiectele exterioare. (< fr. empathie, engl.
empathy)

Să deraiem umpic

2008-06-16T23:48:00.004+03:00

De două zile încoace, seara, am un entuziasm bolnav în mine. Bineînţeles, “bolnav” e chiar un cuvânt potrivit; de cam o săptămână zac(nu de voie). Ieri am început să ţopăi şi m-a luat durerea de cap. Azi mi-a trecut repede după ce mi-am dat seama că vacanţă nu înseamnă fără frati-miu. Aş pleca mâine din oraş; unde nu ştiu. Simt că trebuie să fiu undeva… undeva unde nu-i aici.
Ieri au murit mulţi oameni. Câtă ignoranţă pe capul meu, zilnic mor oameni. Da, dar eu ieri am sesizat că au murit mulţi oameni. Mie mi s-a părut, din nu ştiu ce cauză, că ieri au murit mai mulţi oameni decât în Myanmar şi decât în China. De menţionat că tocmai ce începeam să mă refac după trei zile de febră. Şi totuşi, eu sunt aici… Mă bântuie platonic ideea în sensul că e mai abstractă decât mă aşteptam, la naiba! După aşa o revelaţie de căcat ar trebui să fiu asaltată de întrebarea “eu de ce n’am murit?” Dar nu; la mine s-a transformat din pasionalul, înfierbântatul “Dai o de ce nu, dom’le?!” în banalul, platonicul ,după cum am mai spus, “şi totuşi, eu încă sunt aici”… Ce deviaţii de doi bani mai pot eu să scriu de la inepţia asta? Nici una. Am ajuns prea ştearsă chiar şi pentru mine însămi. Detectez un prim motiv pentru autodistrugere; împlinirea mentală în mediocritate (suprasaturaţia cu nimic contestabil, genial). Să mă salveze cineva; unde-mi e pisica?
La dracu’, unde s-a dus şi sinceritatea? Păi la dracu s-a dus, cum unde? Nici p’asta nu cred c-o mai am. Sunt banală, lipsită de sinceritate, suficientă şi pisica mea a murit acum aproape un an. Rând pe rând, cred că mi-a luat toţi demonii după ea. Ce am mai rămas? Bună întrebare. Un gol între două căşti prin care răsună Travka, nuş ce să zic. Sunt planuri :D . Eeexact!! Vara asta, sunt în Sighişoara, şi la Sulina, şi poate mi se pune un pitic şi sunt şi în Tren. A da, şi poate şi umpic la mare, de ce nu în vamă cu clasa să nu zic că nu le-am făcut pe toate:)) Şi nu, nu vreau o ţigară… am.
Fug, fug fuuug!! Ne vedem în trenul exodului; face opriri pe munte, în Iaşi, Sighi, Constanţa, poate Sf. Gheorghe/Poiana Pinului(se exclud una pe alta). Poate luăm bilet şi spre Cluj, mai ştii? În orice caz, am bilet spre regăsire… nu costă cine ştie ce; doar timp. M-ai enervat atât de rău încât parcă nici nu mai meriţi surpriza pe care ţi-am pregătit-o, dar pentru liniştea mea şi tot o duc la capăt. Ce să-i faci, suflete…moi?:-?:))
Temă: de dezbătut perspectiva antitetică a sufletelor moi(?!) în contrast cu conceptul de “suflete tari”. Putem vorbi aici cumva de arta culinară în adevărata ei splendoare? Cât de moi pot fi sufletele? Pot fi şi omletă? Cât de mare e un ou mic? Aşteptăm deznodământul… (prezis banal)

P.S: Vă rog a se observa minunata analogie dintre titlu şi mijlocul de evadare evocat. Apogeu al modestului aţi zice, dar cui i-ar păsa oricum din moment ce suntem doi oameni citind asta?(adică tu pe care te-am pus să citeşti că deh şi io că… deh)

Emotii de primavara

2008-03-13T18:13:00.006+02:00

Si ma ia asa o stare de cacat cand ma gandesc la zambetul de ieri, la grimasa de azi si la umbra de maine. Suntem simple impresii distorsionate ale fiintelor ideale pe care ar trebui sa le intruchipam. Ne futem singuri in cur si dupa tot noi plangem.

Te nasti, totul e inca ok. Inveti sa mergi, si mai tare; e ceva asa...inedit. Apoi, continui sa mergi. La inceput sunt mama si tata in spate care te sprijina, te ridica atunci cand ai cazut. Dupa un timp, incepi sa prinzi si singur ideea si nu prea ii mai vrei pe langa tine; te incomodeaza. Incep sa apara altii pe langa tine, altii care sunt la fel ca tine; abia au invatat si ei sa mearga singuri. Va faceti asa, un fel de cooperativa "Proaspat-Umblaretii S.r.l." Inca mai sunteti la fel in punctu' asta. Acum incep sa apara specializarile; unii stau in fata si ii trag pe ceilalti dupa ei, ii indruma. Altii devin foarte priceputi in a pune piedici, e si asta un mod de a merge. Apar si cei care prefera sa stea in spate si de acolo...fac cam ce vor. Majoritatea raman in umbra, fie ca vor fie ca nu. Mai sunt si "umblareti" din astia mai grabiti; ei ajung in lumina...

In principiu, ai cel putin n drumuri catre n vieti diferite. Cate o varianta pentru fiecare clipa scursa si fiecare pas batut. Unele drumuri sunt mai intortocheate, altele se termina in fundaturi, altele pur si simplu sunt pavate cu bune intentii. Alegerea directiei potrivite cand te afli in fata unei bifurcatii nu tine de probabilitati, intelepciune sau bani. Nu... Ai nevoie doar de noroc pentru ca, la urma urmei, joci alba-neagra cu Soarta. E ca un fel de "Super Mario" cu o singura viata; treci de un nivel, mai ai nenumarate in fata.

Partea cea mai funny e ca, nici nu inveti bine cum sa alegi drumul potrivit de fiecare data ca deja stii care va fi ultimul tau drum. (M-a pufnit un ras teribil. Ca tot mi-am adus aminte, ca o paranteza, citez:

"Tata...tata, ca tot veni vorba de sinucigasi, tata e un om foarte norocos.
Maica-sa a murit de ziua lui. Da..."

Am ras o seara intreaga pe chestia asta; moldovenii sunt tari.) Drumu' asta e, in definitv, ultima varianta indiferent de ce alte variante de deviere alegi tu inainte. Stai ca prostul in fata lui, te uiti in stanga si in dreapta si nu vezi pe nimeni; esti al naibii de singur. La finalul lui, esti plin de praf, de injuraturi, de suturi in c...pardon, popou, esti... obosit. Dar chiar si acum tot te mai asteapta 2 cai; aici insa nu mai ai nimic de ales. Alegerea asta ai facut-o pe tot parcursul vietii.

Un om ciudat si neinteles a zis:

Ne nastem singuri, murim singuri; conteaza doar ce facem in acest
rastimp.

Vrei sa-ti spun ca imi pasa? Da frate, imi pasa. Vrei sa fiu langa tine sa te ridic atunci cand altul iti pune piedica si cazi ca prostu'? Copile, da stii ca oricum o sa fiu. Ai nevoie sa fii ascultat? Nu stiu daca ai observat, da io mai mult te ascult pe tine decat vorbesc despre mine; nu de alta dar nu are rost. Vrei sa spun ca te iubesc? Sunt cuvinte atat de mari...

Oracol de blog

2008-03-12T21:18:00.001+02:00

Cum te simţi azi?

Bitza- 06.Nu e vina mea

Ok. Deci, nimic din ziua de azi nu e vina mea( oare e un „azi” universal?).

Vei ajunge departe în viaţă?

Arctic monkeys – brianstorm

Nu cred ca voi trece cu bine de „Brianstorm”-ul ce se intrevede, asa ca sa speram ca apare cat mai tarziu in viata mea.

Cum te văd prietenii?

Arctic monkeys - -mardy bum

Ok, nu stiu ce sa inteleg din asta fara sa ma gandesc la versuri?

Te vei căsători?

Colbie caillat – bubbly

O sa ma marit in cada probabil(it said „bubbly”, didn’t it?).

Care e tematica celui mai bun prieten?

Travka – Vreau sa simt Praga

La tematica asta....trebe verificate versurile. Sunt al naibii de truJ). Desi parca merge si doar asa...

Care e povestea vietii tale ?

Kaiser chiefs – na na na na na

Bah, na na na na na.... nu va auuuuuud!!!!!

Cum a fost liceul ?

Muse – space dementia

Cum a fost liceul? Cum inca mai este; space dementia:))

Ce poţi obţine în viaţă în continuare ?

Pan!c at the Disco - The Only Difference Between Martyrdom And Suicide Is Press Coverage

E clar, sunt o sinucigasa...

Care e cel mai culăreanu lucru despre prietenii tăi ?

Placebo – special k

:))=))=))

Ce e în magazin pentru acest weekend ?

Kaiser chiefs – time honoured tradition

magazinul/shopping-ul=traditie?!what the...

Ce cântec te descrie?

Compact cluj – fericiti, nefericiti

Bah, e destul de tru

Ce cântec îi descrie pe bunicii tăi ?

Placebo – follow the cops back home

Frate, asta e o intrebare cretina... ce trebuia sa pice; „the crawl”?...:|

Cum îţi merge viaţa ?

Placebo – i know

Macar daca as sti

Ce cântec îţi vor cânta la înmormântare ?

Plaine white T’s – hey there Delilah

E clar, nimeni n-o sa ma tina minte din moment ce nici la inmormantare nu stiu cum ma cheama:-<

Cum te vede lumea?

Garbage – breaking up the girl

Hai maaah! Nu sunt chiar asa de mean...

Vei avea o viaţă fericită?

E.M.I.L. – hus-avi

Aici trebe vazute/ascultate versurile

Ce cred de fapt prietenii tăi despre tine?

Travka – nimic de pe frontul de est

Mdeah... si io am simtit asta lately... se stie ca nu sun niciodata prima

Râvneşte lumea în secret după tine?

The killers – when you were young

Adica acu, ca am 18 ani, sunt baba?!

Cum te poţi ferici de unul singur?

30 seconds to mars – the kill

Emoista sinucigasa... puii mei...

Ce ar trebui să faci cu viaţa ta?

Lara fabian – wonderful life/ damien rice – canonball

Errrm... errrmm....

Ha! Ha! We had fun with this one. Ha, ha-ha,ha-ha!!!

Me and the dragon

2008-02-08T09:51:00.000+02:00

Alt trip prost...

„mey mih,da tu nu vrei o familie?serios... vorbim noi peste 10 ani...”

„nu,chiar nu vrei sa înţelegi... nu am nevoie de aşa ceva... priorităţile mele sunt altele; io am mai întâi o viaţă a mea... după... ce-o fi o fi... dar nimic nu vine înaintea mea...”

„io sunt foarte împăcată cu mine... şi cu Dumnezeu... noi doi... avem aşa... o relaţie specială...”

„da, ştiu...o relaţie foarte specială”

„da’ io chiar cred că sunt ok cu el; adică... doar nu se supără pe mine pentru faza cu Biserica...”

„cum nu?”
”pai...serios...io am ceva cu insituţia bisericii...dar asta nu mă ţine departe de el... chiar cred că ne-a apropiat...**contemplation**”
”mih...nuştiu...părerea mea e că greşeşti...”

„fir-ar...urăsc pepsi light! Urăsc orice băutură light!”

„Şi-acu mami, ca să pun şi io întrebarea: cum e la 18 ani?

Hihi...ştiu că dacă eram langă tine îmi câştigam un pumn da’ aşa, îmi permit...hihi”

„eee....super la 18 ani...no friends, no health...”

„cum mami?! Ce-i cu sănătatea? Te-a lăsat ficatu’?”

„nu chiar...adică umpic,da’ nu el e principalu’ **big laugh**

„iartă fiul nerecunoscător; aşa sunt io”

„dă-te-n mă-ta că te iert...”

„mâine la 1”

„nu ştiu dacă ajung...cine mai vine?”

„poy...io,alex,unguru,bia...simo nu vine că e răcită”

„aha”

„ţi-a zis alex de ziua mea? Pe17,colony...”

„dap. Scuze că sâmbată n-am ajuns doar că...n-am ştiut”

„poy, ai zis că n-ai văzut ce ţi-am scris că a ieşit elena”

„aia a fost luni”

„da ai şi tu problemele tale.”

„frate...problemele mele... sunt ale mele... sesizezi? 'mele' nu le am de la altcineva, nu le dau mai departe. Dincolo de cum mi le rezolv, eu sunt aici...”

„da n-am săturat sa fiu ascultată şi răspunsu’ să fie 'asta e'”

„**straight face** sper că n-ai zis ce ai zis...

Io->mihaela

Io nu ingrid”

„scuze...ştiu că tu nu faci aşa...”

„nu e vorba de asta; problema e ca iar ne bagi pe toţi în aceeaşi oală...”

.....nu sunt nici unul dintre ei; sunt doar io, la naiba....

„vii azi?”

„nu pot; vine elena pe la mine”

„nu, nu m-am dus...a venit o prietenă pe la mine şi n-am putut. Tu am înţeles că eşti răcită **optcratimăbară**”

„how convenient you might say **laugh**”

„chiar că **laugh**”

„da...plus că mama a lucrat schimbu’ trei ieri...şi n-o trezesc doar ca s-o întreb asta pt că...nu prevăd un răspuns favorabil **laugh**”

„da’ nu mai vreau în casă **cry** m-am săturat de 4luni3sapt2zile...”

„huhm...i’m quite enjoying my stay in... deja pot să refuz 'scuze,nu pot sa ies azi', 'nu ma lasa mama', 'vine cineva pe la mine'

Acu măcar am pe cine sa refuz **big laugh**”

„**big laugh**”

Doamne, nu mă mai lăsa să deschid ochii... e mai rău decât dava... deja nu mai suport durerea aşa că...

Indiferenţa e de fapt toleranţa.

Toleranţa e plăcută; partea proastă e că marchează dependenţa...

today' inspirational song -->heat dies down/ kaiser chiefs

[Yahoo messenger]

2007-11-26T14:35:00.000+02:00

Pulitica asta mă oboseşte teribil; acum înțeleg de ce nu am vrut niciodată să înțeleg ce se întâmplă. M-am hotărât că, dacă nu cumva vor veni cu un pistol pus la tâmplă pentru a mă convinge să votez, eu nu îmi voi exercita acest drept niciodată.

Am ajuns iar să nu mă mai suport; stau eu cu mine în casă şi simt că înnebunesc, abia aştept să ies deşi nu vreau... sunt confuză,sunt nebună... nici io nu mai ştiu.

Îmi e dor de ceea ce deja ştiu, deja cunosc; nu mai vreau noutate. Probabil din simplul motiv că sunt comodă. Am ajuns la concluzia asta într-o discuție cu un bun prieten. Totu’ plecase de la „ziua unui om din perioada interbelică”, subiect în care am intrat în plin cu Călinescu şi cu ziua lui care însemna umpic de citit,umpic de mâncat, încă umpic de citit, o însemnare in jurnal, cina în oraş cu soția, din nou umpic de citit şi o ultima însemnare în jurnal înainte de culcare. Aşa trăiesc geniile, şi Andrei a concis ca noi doi deja ne aşternem un astfel de viitor plin de lene,comoditate, geniu şi apreciere.

danutza mea: si ma gandeam ce m-ar putea vindeca
danutza mea: :|
danutza mea: si am aj la concluzia k ... NIMIC

Mihaela: mai vrei sati zic ce am?
danutza mea: spune
danutza mea: again
danutza mea: k oricum vineri
danutza mea: ne-am oprit la un sg subiect
Mihaela: da
danutza mea: pe care l-am disc in mod abstract
Mihaela: sb care era f departe de ce aveam fiecare
danutza mea: fara sa pomenim nume si situatii:))
Mihaela: :))
Mihaela: suntem nebune
Mihaela: cross sisters
Mihaela: :))
Mihaela::”>

danutza mea: pey...profita de fluturi si de emotii;)) simte-te bn

Mihaela: si venea iar frica mea de ce nu e planificat
Mihaela: de cu cunosc deja...
Mihaela: app toata viata pana acu am vrut neprezavut
Mihaela: etc
Mihaela: si acu cnd ma gandesc la viitor
Mihaela: nu ma vad facand DOAR proiecte imobiliare pt 40 de ani
Mihaela: si dupaia pensie
Mihaela: si totusi
Mihaela: nu mai vreau neperevazut
danutza mea: eu vreau liniste o vreme
Mihaela: sunt confuza

Mihaela: frate....
Mihaela: afara ploua de rupe...
Mihaela: ploaie d'aia mocnita...
Mihaela: vrei sati dau albumu nou parazitii?

Afară chiar plouă mocnit; e o ploaie care ascunde ceva, un adevăr al lumii ce aleargă şi se zbate şi căruia lumea i-a zis „vânt”. Apa se prelinge de pe garaj, de pe vița de vie, cade pe masă, pe nisip, pe mormânt, pe cadavre, pe fețe triste, pe fețe trase... Pe oameni trişti şi mulți, şi anonimi, oameni care nu asculta şi nu sunt ascultați. Plouă pe oameni care se bucura ca plouă şi nu e ger, aceeaşi oameni care se roaga pentru o iarna blândă altfel mor şi nimanui nu-i va păsa oricum.
Vai, ce confuzie şi nebunieeeeeeeeee

Mihaela – ”[ma incearca o senzatie ciudata,insistenta de... stii tu ce... pnm...sentimente coplesitoare...m-am tot gandit la mine zilele astea...ma bucur pentru tine...sincer,il dispretuiesc,dar ce mai e de facut?nu te mai gandi atat de mult la ei, esti doar tu]www.”

danutza mea – ”[ce trip prost:|]”

Fluturi(andore vs. cascada)

O sa mai revin...

2007-11-08T22:25:00.001+02:00

Bun. Si ai ajuns si in ziua asta. In ziua asta fantastica; ziua TA. I-ai ascultat pe toti cu “la multi ani!” ai fi vrut sa fi invizibil pentru ca e o idiotenie sa ti se zica “la multi ani” de ziua ta de nume, dar deh….Romanica…. si iar te apuca sentimentu’ ala de singuratate profunda. Senzatia cotropitoare ca acei ‘multi ani’ nu sunt decat un lung sir de esecuri ce te pandesc cu ranjete meschine. Iar clachezi sit e lasi invaluit de starea aferenta ca de o fantoma de care nu mai scapi, pe care nu o vrei, dar de care nu poti sta departe.
Dar ca intotdeauna, piticul salvator comes to the rescue si iti prezinta scaparea. Te mangaie gandul unei mici doze. Esti constient, in timp ce te duci spre vechiul si bunul tau amic, ca o doza cat cea de acum 7 luni cand coca era aerul tau te-ar cam rupe. Stii de la atatia pe care i-ai vazut si de care nu ti-a pasat pentru simplul motiv ca erau idioti. I-ai cerut 2 grame, ce altceva mai bun sa faci cu banii? Ti le-a dat, ai gustat, ai incuviintat. Esti din nou in camera ta. Admiri praful fericirii si stai cu o oglinda in mana. Nu te gandesti mult,iti faci o linie si tragic. Magnific! De-a dreptul diviiiin!
“Esti un idiot,frate! In pula mea… erai curat de atata timp. E rupere-n cur ce faci acu. N-o sa mai fi in stare sa te lasi, idiotule. Te-ai prajit mult prea rau ca sa mai fi in stare sa iei o decizie. “ “Taci!!!! Taci!!!!! Taaaaciiiiii! Lasa-ma-n pula mea. Fac ce vreau si cum vreau. “ “Frate, esti chiar cretin. Io te stiu cel mai bine. Eu sunt tu bah muie,sau ai uitat?!” Tripu’ merge prost; hai sa-l faci mai bun ca doar de-aia ai luat atata azi. Stiai ca lucrurile vor merge cam prost. Mai mirosi umpic.
Pfooaai! “Puiu, sa stii ca m-am gandit foarte bine inainte sa fac asta. Nu mai pot… pur si simplu nu mai pot. Nu pot sa gandesc pentru doi oameni, sa simt, sa reactionez pentru doi. Ma tragi in jos.” Si se uita spre pamant unde se casca o prapastie care te inghite cu tot cu ea. Si ea se prinde de margine si tu o tii de mana(gest pe care niciodata nu l-ai facut)… si ea te strange de mana si iti da drumul… cazi si te trezesti pe covor. “Coae, nu mai baga! Opreste-te! Ma rupi”
Si atunci vine ideea…. Constatarea… comprehensiunea… “stii ce coae? Trage-o pe toata. Macar sa stii o treaba. Nu ma mai freci si pe mine, nut e mai disper nici io. Nu-I cel mai bine asa?” Te uiti in oglinda; “frate, cata dreptate pot sa am uneori. Ma uimesc pe mine insumi.”
Si o iei...
“Puiu, ma bucur ca ti-a venit mintea la cap…gen,nu ma intelege gresit. Ma bucur ca te-ai razgandit. Te iubesc si ma consider narcissist din cauza asta pentru ca esti viata mea. Teoretic io sunt viata mea,deci as fi narcisist sa ma iubesc. Dar nu mai conteaza,nu-I asa? Te iubesc si gata” “Ia si bea.” “Vai, ce bou sunt. Ma innec. Ce-I asta? Am o alergie?! Puiu, n-am aer. Dar te am pe tine,deci am aer” “scrie-mi ca ma iubesti” “Bine. Imi scriu in palma, nu am foaie. Scriu cu un ciob,n-am pix. Mereu o sa te iubesc… Mereu…” “Esti penibil,nu te vezi? Eu te vad. Frate, vorbesti singur la o masa in cafenea. Pana si chelnerita fuge de masa ta desi te stie de atata timp. “ “Ce masa?! Sunt intins pe jos in camera mea. Sunt cioburi…sange. Pui, vin acum”
Esti mort, imortalizat in spasme. Niciodata nu te voi iubi, prieten imaginar. Eti jalnic, esti tot ce e mai rau din ce am iubit pana acum, dar acum te urasc.

Happy name’s day to me

Nu mai vreau nimic din ceea ce vreau. --->centrefolds

Saptamani pline de vise...

2007-10-03T15:37:00.000+03:00

Miracolul de Sf. Maria

2007-09-08T23:08:00.000+03:00

Oamenii viseaza. Eu personal visez mult. Uneori am si cosmaruri. Dar nu despre ele voi scrie azi. Voi scrie despre un vis foarte vechi. Vechi de 3 ani chiar. De 3 ani de zile eu visez la...
Tramvaie...frumoasele mele tramvaie...
Dom'le... Azi incepuse ca orice alta zi. Sambata dimineata. Nu,nu dorm cat vrea muschiu' meu ca tre sa merg la club. Zi mohorata; urat afara. Ai mei ma trezesc ca "hai in carrefour". Ma gandesc "...haaai....". Realizez ca nu am timp sa merg in carrefour ca, indiferent cat de lenta sunt io, ei se misca si mai incet. Le spun sa ma lase la o gura de metrou. Trecem pe la unchi-miu inainte. Zi tare urata. Frig, innorat; zi pe sufletelu' meu. Sobolanu' iar m-a turnat; mama iar m-a amenintat ca ma da afara din casa.
Unchimiu nu era acasa, era la NOI la poarta; filmele cu prosti. Ma uit ca de obicei pe
geam, prin geam. Observ totusi ca nu e nici o Sageata si ma gandesc "bah,atat de jegosi sa fie sa bage doar o masina sambata dimineata pe traseu?" Cand colo, ce imi vad ochisorii? Era... visul meu de 3 ani incoace. Era tramvaiul,mai mandro. Se uita la mine cu ochisorii aia plouati si vizibil tristi de vreme in timp ce facea rondul sa intoarca. Mi-am ridicat privirea prin caroserie si, cu ochii aproape in lacrimi, m-am inchinat. Acolo sus, e un Dumnezeu foooooaaaarte rabdator. Da ' pana si lui i se acrise de asteptare.
Seara m-am intors din oras. La 8.05 intra metroul "Urmeaza ultima statie Unu Mai cu peronul pe partea....(irelevant caci niciodata nu il anunta, de parca ar fi de la sine inteles pe ce parte e peronul acolo, la capat de linie si de lume)" Ies de la metrou. Ploua. Era jeg si era namol care vroia sa se agate de pantalonii mei. Din reflex,dau sa ma duc spre statie. Acelasi reflex, ma uit sa vad daca e masina
in capat si daca e multa lume, semn ca "rapida" e pe cale sa apara. In statie la masina, fix pwla. Si voctorioasa zambesc, imi trag gluga mai mult pe ochi si incep sa merg zglobie prin ploaie catre statia de tramvai. Si am primul soc: "Ce dracu e masina aia?nu-mi spune...nu...Nuuuu!!!!" Era un 645. Vise daramate cu zgomot de oglinzi cazand si izbindu-se de podeaua rece. Pun mana pe telefon si o sun pe mama. Aflu ca ne-au bagat tramvaiul, dar nu au scos naveta. Si mai bine; am 4 optiuni pentru a ajunge "in oras".
Si vine tramvaiul. Ma urc in el si ma asez pe un scaun pe partea dreapta, mai in fata ca se tot uita unu ciudat la mine. Am emotii. Ma uit pe geam, vad cum ploua si ma gandesc "ce mod perfect de a incheia o zi perfecta. si ce zi au ales". Nenea vatmanu' coboara sa schimbe macazul. Un mosulet remarca acest fapt cu voce tare. Statea pe unul din cele 3 scaune lipite din fata de tot. Tramvaiul intra pe sosea. Inima nu imi mai bate anemic ci pompeaza cu putere. "da de ce face stanga?Baaa boule! Incolo e capatu' lu 6. Unde ma duci?" Cu zambetul pe buze, imi revin din contemplare si ii zic "tataie, asta nu e 20, e 45-u'. coboara aici in statie si du-te dincolo" Se mai sesizeaza si alti amarasteni si ii zic ca nu e ala bunu. "ce ziceti?! coae!Coaee!! Opreste ma, tu n-auzi?! Opreste ma ca ma duci la mama naibii!!! (tramvaiul face statia) Hai...mersi coae. coae,coae, unde as fi ajuns" si o ultima salva de "coaee!!!" si usile se inchid lent facand 'coaele' sa dispara. Am ras cu lacrimi.
Tramvaiul isi legana hoitul pe sinele proaspat puse si bibilite atent timp de un an. Practic facea dragoste cu sinele. Ceva intra-devar nu se potrivea. Sinele virgine, frumos aranjate la chip si asemanare, impodobite cu statii pe masura, nascute din atatea mame si el... tramvaiul greoi, destul de vechi, adus dupa nu se stie ce alta linie sau scos dintr-un depou si frecat umpic de rugina. Se mai poticnea ca nu mere bine curentu', pornea cam greu din statii... Dar nu ma plang. Era ca o scena de dragoste intre un batran aproape putrezit si unsuros si o tanara fecioara ce inca isi astepta adevarata dragoste.
A fost fantastic. Am coborat in capat, capat pe care am apucat sa-l vad si DIN tramvai, nu numai ASTEPTAND tramvaiul. Divin. Fantastic. Mama vrea sa ma impuste. Insa tramvaiul.... Dovada ca visele se implinesc.Imi venea sa il imbratisez pe vatman. O sa-i fac poze:D

___________
pe undeva p'aici e o greseala gramaticala graaava, da n-o gasesc io. o faza gen "intra-devar". mi-e prea lene

Protestez

2007-09-07T00:36:00.000+03:00

Intrare de protest. As vrea ca si-n in viata reala sa pot sa fug in nushtu...pnm...in buda si sa ma costumez acolo,
sa-mi pun hainele de super heroina. Sa strig "SDG s-a intors; raufacatori pazea!!" SA-mi activez super-puterile de super heroina si sa-i salvez pe prietenii mei de crudul exil al situatiei parintilor sau ce dracu ii rapeste. Poate ca daca as fi cine stie ce mare scula de bascula nu m-ar mai lasa toti balta,nu? Da, io sunt centru' Universului, buricu' pamantului. Ei de fapt nu isi lasa toata viata
in urma,e totul doar parte din marele plan malefic de a ma parasi. Initial trebuiau sa plece pe rand,da s-au plictitsit si au plecat mai multi de-odata. Unii revin mai curand ca sa puna sare pe rana. In alta ordine de idei, Alexe sa-mi aduci ceva marfa de prin englitera aia, din Birmingham park. Tu Monica sa-mi aduci ciocolata si tu, Fiule, sa-mi aduci de baut din satu ala cik tara in care o sa stai. Si tu draga, tie n-am ce sa-ti cer. Poate doar sa nu incerci o intoarcere triumfala in viata mea. A!A! Si sa nu-l uitam pe cel care mi-a adus noul pitic de pe neuron. Izbitelu, io zic sa fugi. Nu, nu pentru a-mi aduce ceva de baut. Fugi pur si simplu de mine ca probabil e cel mai bine.

nota de subsol:
_____________
Cat de greu o fi sa-ti faci un costum de super-erou?
Oare ca super-erou ai voie sa fii suparat?

Senilitate....

2007-08-19T21:03:00.000+03:00

Nu credeam niciodata ca o sa mai ajung in situatia asta tocmai pentru ca nu mai aveam nici un motiv. Dar sunt si eu tot un biet omulet, asa ca daca nu sunt motive, le cautam pana le gasim. Oamenii lasi sunt cei care refuza sa constientizeze. Un om curajos este un om care indrazneste sa spuna "sunt un las" in fata intregii lumi cunoscute lui. Pentru a-si demonstra adevaratul curaj, acel om va explica de ce s considera las. Un om curajos este un om care la intrebarea "da sau nu?" raspunde tot cu o intrebare:"de ce?". Curajul inseamna determinarea de a da viata unei idei, de a o personifica. Ideile vor ramane mereu suspendate undeva intr-o dimensiune pe langa care trecem cand mergem la buda sau la scoala sau pe motoare sau pe care aproape o atingem atunci cand dam cu sutul in cainele ce vrea sa se gudure. Nimeni nu e genial; ideile au fost mereu aceleasi... aceleasi idealuri si conceptii asupra unui subiect stiintific, sau a vietii sau a prespectivelor viitoare.
In fata timpului nu prea poti sa stai decat gol. Timpul trece peste tine, te calca in picioare, te infiereaza la nastere cu stigmatul degradarii. Tu crezi ca il vei invinge in final, dar chiar nu iti dai seama? Toata impresia ta ca poti sa faci ceva e doar o ironie profunda a lui Cronos. Chiar nu vezi ca din clipa in care te-ai nascut clepsidra a fost intoarsa? Viata ta nu inainteaza; ti se scurge timpul ramas. Nu te gandi ca ai o soarta inainte definita. Urzitoarele te lasa sa mori din propriile tale prostii, sa-ti grabesti sfarsitul.
(Niciodata nu ma vei asculta. Tu ai impresia ca iti bati joc de viata ta. Deci eu chiar nu contez, nu? Eu sunt totul pentru tine, dar tu nu insemni nimic. Corect? Vezi tu, e simplu acum. Ma ridic de la masa si plec. Asta vrei? Nici nu-mi vine sa pun "?" la intrebarea asta, ce ar mai conta ce vrei tu daca nici ce vreau eu nu conteaza? Si totusi, nu pot sa vorbesc cu tine. Nu inca. Nu poti sa ma vezi asa. Acum chiar am cazut (:D) Te iubesc si stiu ca nu dai doi bani pe blogu meu din simplul fapt ca nu te intereseaza ce as putea scrie. Nu vrei nici macar sa-ti dau ceva ce ma reprezinta. Eu stiu sa ma exprim doar pe panza sau hartie si tu faci misto de mine. Tot te iubesc.)
__________
Tot ce mai indraznesc sa spun pana cand ies din faza asta, NU poate fi folosit impotriva mea.

Cuvantu' pe care nu l-ai mai auzit era....

2007-08-07T15:27:00.000+03:00

Costica n-a avut cine stie ce viata pana acum o zi, doua. Fusese mult timp "Costel", acum devenise "Costica"... Intr-un timp relativ avea sa devina "Badea Costache". Dar... inevitabilul s-a intamplat. Au venit ploile pentru care s-au facut rugaciuni si dansuri si melodii si mix-uri. Nu degeaba au dansat popii pe baraju' Dambovitei.Victoria este acum a lor. Muahaha!!! Da' bietu Costica? Ehh... a avut si el un rol.
Pe Costica l-a luat valu'. Bine,valu' de fapt il vroia pe calu' lu' Costica, da' Costica a zis "Over my dead body!!!" cum vazuse el ca zice aia la teve de pe posturile alea care vine doar prin cablu. Valu', facand abstractie de Digi teve care a adus cablu' la sate, zise "Io vreau doar calu'. Da-te la o parte si nimeni nu va fi ranit" Dar Costica isi iubea calul. Si in timp ce se lua la tranta cu nenea Valu', prin fata ochilor ii treceau toate amintirile lui cu Floricel. Toate bicele pe care i le-a ars pe coapse doar pentru ca vroia mai repede, toate copitele pe care si le-a luat in burta pentru acele bice la scurt timp. Si-a adus aminte si cum era sa ramana fara mana cand japita de animal a dat sa-l muste in timp ce ii strangea hamurile pana cand gemea cu ochii iesindu-i din orbite. Si valul l-a biruit pe Costica. Si calul a zis "Ia-ma doar daca imi garantezi ca dupa moarte n-o sa stau tot cu idiotu' asta pe cap. Auzi si tu ce nume mi-a dat: Floricel!!!! Ce pula mea?! Sa tot dai cai la tarani" Si valul i-a zis "Bah, te-a prostit foamea? Cum sa ajungi iar cu asta stapan?Anyway. Hai ca te-am lasat. Mai vorbim pe mess." Si Fulger, caci asa il chema de fapt pe Floricel, zise "Ne mai auzim. Bagam un Diablo II, ceva. Hai salut"
Dar moartea lui Costica n-a fost in zadar. Pe langa faptul ca l-a salvat pe Fulger, moartea lui a avut un scop si mai nobil.A ajuns domn primar de la Cucuietii din Deal la teve, in fata natiunii dom'le. Victorie!
In alta ordine de idei, ploua. Si eu sunt inca in oras. Si n-am mai iesit de doua zile din simplu motiv ca io trebuia sa plec de doua zile. O senzatie stranie de gol si presimtirea unei apropiate caderi. SDG nu isi mai gaseste costumul de super-(h)eroina si am ramas doar eu. azi am dormit pana la 1 jumate. 12 ore de somn. Cosmaruri, alea alea. M-am trezit la frati-miu. Incep sa il urasc. Vine din nou momentul in care eu voi fugi de lume si el ma va uri(nu ma refer la frati-miu, de el chiar mi se rupe daca ma uraste). Acum un an am facut acelasi lucru; am fugit de
oras si de toata lumea si mi-am pus ordine in cap. Diferenta consta in faptul ca atunci vroiam sa las totul in urma; de data asta insa chiar am la ce sa ma intorc. Sper. Ne vom revedea, si poate eu chiar voi reusi sa plec. Partea proasta e ca acum chiar ma uit la stiri,ceea ce ma deprima. Tre' sa-mi inceapa comedia preferata; Stirile de la ora 5. ora mea de ciluiala e pe cale sa inceapa

nota: "agramaticalitatile" "e" intentionate. ce plm?

p.s: era acupunctura, da deja ti-am zis ieri:P

Esti vedeta, da intr-un post de cacat....

2007-08-05T23:12:00.000+03:00

Ma simt prinsa undeva intre nimic si insignifiant; cum ar spune orice poke, sunt prinsa intre haifaiv si myspace. Anyway. N-am venit aici sa-mi plang de mila,dar parca vad ca asa o sa sfarsesc.
Nu stiu practic de ce scriu; fie ca imi irosesc mie timpu liber, fie ca imi stresez prietenii sa citeasca, tot e o pierdere de timp. Si totusi simt nevoia sa ma exprim. Sa revin la visu' meu ca vreau sa fiu un nor pentru ca, printre altele, norii se pisa pe toti(Alexe,feel free sa completezi lista). Dincolo de nori, as vrea o lume fara inhibitii (nici nu pot sa scriu ce vreau de fapt). Ma indeletnicesc cu ponegrirea menirii noastre ca fiinte materiale si preponderent cu operatii plastice. De fapt, nu prea sunt in stare,doar incerc. Da Alexe, tu o tratezi cu o mare durere de pula,
dar din experiente aproape personale pot sa spun "bietu' de tine". Stii, e ca si cu durerea aia in cot; o arunci cand ti se rupe, dar de fapt e o durere cronica daca e s-o patesti. Ca si asta cu ruptu'; ce ti se rupe?Ata? Himenu'? Pantalonu' in fund? Ia gandeste-te de doua ori
Ar cu talent campiile patriei, dar jur ca este pentru o cauza nobila. Daca nu, pobabil ca as innebuni si as incepe sa scriu despre propriile mele dureri vaginale ceea ce n-a fi amuzant. Nu la propriu bah, n-am dureri vaginale dar as vrea sa evit subiectu' ca revin la ceva ce am decretat ca urasc. O sa sfarsesc prin a pune poza undeva in postu asta cu ce urasc.
Omu' nu poate sa respire linstit ca are parte de o manea in maxi-taxi. Omu' nu poate sa se admire in geamu' din metrou pana cand ajunge la Piata Victoriei 2 unde schimba magistrala, ca se gaseste cate un amic dornic sa faca surprize care cer Distonocalm.Wooga-booga.damn you. Omu' nu poate sa... se chiluiasca umpic ca apare marea corporatie cu ideea aducatoare de bani si salvatoare de vieti. Eu raman la parerea mea, dar ma rog.
Vreau sa plec din orasu' asta, din casa asta, din lumea asta si sa-mi pun ordine in cap. Sa imi dau seama ce vreau sa fac. Sa pot sa declar "N-am nevoie de prezervativ, pentru ca nu ma arde nici un foc sa ma *** cand am menstruatie!!!" Dincolo de acest strigat innabusit in fasa de societatea capitalista ce ne vrea departe de o moarte dureroasa si revenirea treptata la imaginea traditionala a familiei in care tatal face bani, mama face bani dar bonus te mai si asteapta cu facaletu' in poarta seara cand ajung acasa, vreau doar sa spun ca habar n-am incotro sa merg. Tot ce stiu e ca am dat chix cu multe si as vrea din tot sufletu' xanax-u' ala acu!!!!
As vrea sa nu imi mai plang de mila, dar sunt prea banala si incapabila sa ma opresc. Am o criza de personalitate din care ar iesi vro 5 super-mega hituri numa bune pentru MEGA-DISCOTECA-TINERETULUI sau pentru DISCO-RING. O sa revin pana sa plec cu macar un post care sa merite citit....

Tuse fara expectoratii

2007-08-04T22:14:00.000+03:00

M-am intors de la mare. Inspir si tusesc. Mi se rupe ca nu se bucura nimeni ca m-am intors. Iar sufar, bagami-as p...icioarele.
Mie- lene sa sufar in seara asta asa ca o sa scriu maine. Ce bine ca ti-ai facut blog, alexe, acu cu doua-trei zile inainte sa pleci. Ce ma fute la creieri monitoru' asta infect ca se orpeste din 2 in 3 secunde(intentionat am scris 2 si 3).

caugh-caugh

i could do this all day

(nota pentru mine: sa fac ceva sa scap de raceala, bagami-as)

The traffic jam and the gypsys

2007-07-13T23:14:00.000+03:00

Dar pana la sosirea magnificului tramvai mai am destul de indurat. Super-(h)eroina noastra a infrant azi incercarile disperate ale lu nenea primaru' de a-i distruge viata sociala si asa ca vai de ea. Desi am facut un drum de 10 min in 30,
am triumfat caci eram asteptata de oameni rabdatori. Haha! Nu ma mai asteapta el
facand spume. Incep sa vad si io avantajele vacantelor...

(nota pentru mine: sa umblu la formatu' textului ca deja ma fute la creieri aranjarea
in pagina)

In alta ordine de idei, da. Azi mi-am incheiat postul (auto-)impus ce a presupus iesitu din casa doar pentru strictul necesar(cumparat paine,ridicat analize medicale fara dus la doctor, dat pe la SC). Azi,dupa cum ziceam, am iesit cu ce a mai ramas din grupul fostei mele generale adica io si inca doi. Oooo da; baietii barfesc. Ca dracu chiar. Am fost profund uimita de exercitiu de aptitudini de azi. Fraza-concluzie: "baietii aduna informatii, le proceseaza nuantat si le impartasesc cu alti baieti". Va iubesc baieti; sunteti mici,tonti si...adorabili intr-un fel foarte ciudat.
Maine cica iar ies:)) Am aflat acu 2 minute. Presimt un "accident spectaculos" a la Stirile de la ora 5. Nu ma simt sociabila. Motoare here i come...:-s

(nota pentru mine: da timpu inapoi si cere-i lu' tati de ziua ta de 13 anisori un kalashnikov cu care astazi,acum,dupa ani intregi de indoieli, vei impusca toata satra care reprezinta nunta asta infecta. nota 2: incepi cu lautarii)

Revenind, as vrea ca pana maine sa fac ciuma sau aviara sau ceva de genu' ca nu prea am chef de zone... foarte populare si cu multa lume cunoscuta.
"Vai!!!Esti singura?Unde ti-e prietenu?!"
"Heiiii!!!!Ce mai zici?Ce mai zice Xulescu*?"
"Ce mai faci oamo? N-ai mai iesit saptamana asta deloc...Am dat doar de Xulescu...[privire toanta,lunga,vinovata si insistenta inspre sireturi(atat ale mele cat si ale ei/lui)] "
"Bah!Nu te-am mai vazut de un secol. Ai lasat baiatu singur... Ai fugit din tara?[privire naiva si sincera + tentativa de imbratisare innabusita in fasa de privirea mea de "regret ca la 13 ani nu i-am cerut lu tata un kalashnikov de ziua mea"]"
"Salut.Ai o tigara?[privire de killer punkist anihilata de raspunsu meu 'Am paie si nu-ti dau' insotit de privirea mea gingasa de femela pit-bull de ai carei pui te-ai apropiat]"
"Ce faci draga?Ai mai vorbit cu cineva din clasa?[mutra sictirita, apartinand unei persoane ce e constienta ca ne leaga doar apartenenta la
'11A', ce nu asteapta alt raspuns decat 'Dracu stie']"
"Mmmbuna[ras infundat] Xulescu nu-i p'aici?[privire de "io stiu ceva ce tu nu stii!io stiu cevaa ce tuuu nu stii!!!sac-sac"]"**
Viata e super,baga-mi-as ...picioarele in ea... o noua misiune a inceput de 8 minute(ora 00.08) pentru super-(h)eroina noastra Super-Dumb-Girl

(nota pentru mine: sa gasesc un super-motto super-eroic)

note de subsol(astea nu mai sunt pentru mine)

*Xulescu e numele dat de securitate pentru EL, deoarece prea multa lume il cunoaste
**nu sunt atat de populara incat sa ma asalteze chiar zeci de oameni pe motoare si te tnb. Incerc pe cat posibil sa evit contactu vizual,pentru ca dup'aia se simt increzatori sa vorbeasca. Astea sunt scenarii negativiste din capsoru' meu populat de (prea) multi pitici.
Scenariul este un pamflet si va fi tratat ca atare

(nota pentru mine: tre sa beau ceva.
nota 2: tre sa gasesc cu cine si cu ce bani)

SDG: Aventura incepe

2007-07-12T11:35:00.000+03:00

Nu mor io asa usor.muahaha. Nu inteleg de ce blogu meu infect imi taie frazele si nu mai tine cont de aranjarea in pagina but anyway....Like i care about that. Adica,nici macar blogu' nu ma mai asculta pana la capat; pana si foaia virtuala simte nevoia sa ma reduca la tacere. Dar eu nu mor usor!NU! Eu sunt....huhm...I am the Super-Dumb-Girl:D I never die.
Aseara a plouat ca dracu'. Am avut un singur regret....Nu putea sa ploua cand se intorcea lumea de la munca?:(( Ii mai spala umpic... Se mai ducea duhoarea pardon... aroma unica, de neconfundat si de neegalat a tuturor. Sau,cum imi place mie sa zic, Eau de Sageata Galbena; da, io merg spre casa cu le purgatoire pana cand raiul se va revarsa asupra noastra sub forma tramvaiului(o-hale,o-hale sau o-slava tie,nea' primaru'). Oare visul aproape orgasmic din fiecare seara se va implini?Oare 45-ul va primi tramvaie d'alea de care am citit io in nenea Compact?O,Doamne....Ard de nerabdare si imi rod unghiile la gandul unui utilaj de marimea unui metrou, cu scaune tapitate si(cre' ca am mai zis) foarte FOARTE mare in care sa nu ma mai calce nimeni pe pedichiura proaspat terminata inainte sa ies pe usa. Eu visez mult,stiu. Presimt ca minunatiile astea la care visez io tot aia din Militari or sa le primeasca...:-<...Dar vai!... simplul gand ca atunci cand ma voi intoace de la mare voi avea tramvai si vor apune definitiv zilele ratei...Astept.Astept si tremur emotionata rugandu-ma sa nu apara o NOUA prelungire a contractului.
Toata lumea pleaca/a plecat si toata lumea se distreaza. Numa' io,ca o sihastra mandra de ea, am ramas pe baricade si chiar in spatele lor(n-am prea mai iesit din casa). Hehe... ce planuri facusem... Cate aranjamente...Cata pasiune... Cat de mare tzeapa mi-am luat:)) Se mai intampla...
Ma uitam ca orice narcsisista egocentrica ce sunt la posturi mai vechi. Vai si ce am mai descoperit. Presimteam de cateva saptamani ce s-a intamplat:))=))Cobeam ca o pisica neagra si,ca sa vezi... Ma urasc cand am dreptate. Din nefericire,am mai mereu. E greu sa fii io,da' cineva tre s-o faca si p'asta...
Plecati toti ca niste sobolani tradatori, lasati-ma singura si dup'aia veniti foarte atacati la mine sa ma intrebati de ce consider ca nu mai am prieteni. Wtf? Voi chiar nu aveti nici o vina ca eu am ales sa am nevoie de voi exact cand voi vreti sa va distrati. Shit happens. All the time and all to me. Am zis ca sunt egocentrica,nu? Parca da.
(Nu pot sa fac asta. Pur si simplu nu pot. Imi pare rau...)
Hey! After all, I'm the Super-Dumb-Girl! I will save the day. Screw Powerpuff. A new hero is born

TVB

2007-07-10T14:26:00.000+03:00

Tag-ul asta era pentru tine.

ti voglio bene

nush cand o sa-l mai folosesc:))

RATB

2007-07-03T11:48:00.000+03:00

Traiesc o viata aiurea si aglomerata. Dar numai cand e aglomerata merita traita; atunci nu mai ai timp sa gandesti, sa meditezi, sa-ti dai seama ca nu meriti(a) sa traiesti.E ca atunci cand mergi cu autobuzu' infect. Abia poti sa te misti, dar paca tot e mai bine.
Stai in inghesuiala si in duhoarea aia si te holbezi la punctul pe care l-ai fixat de juma de ora. Lumea priveste prin tine; nimanui nu ii pasa da' macar calatorii astia nu
se mai prefac ca pentru ei contezi. Tie insa nu iti place viata mea asa. Tu vrei sa fiu eu factorul tau aglomerant; sa-ti respir in fiecare clipa aerul exact inainte sa-l inspiri. Sa trag din tigara ta, sa fii oricand si oricat in mine, sa nu mai fiu legata de nimeni in afara de tine. Deja nu mai e suficient ca te iubesc...
In Ciucas m-am distrat. Desi am fost dezamagita ca nu mai cunosteam pe mai nimeni de la club. Dar tot am reusit sa mobilizam "trupele". Ne-am distrat, ne-am dat sufletu' pe trasee simple, ne-am certat, am facut multa caterinca(proasta si buna). Nu mai am de ce sa-mi cer scuze; esti constienta de faptu ca eu imi cer scuze si tu zici ca poate am si io dreptate? La un moment dat erai amuzanta, dar deja incep sa ma plictisesc de aceleasi certuri si de aceeasi vinovata. Pe noi ne-a imprietenit o tigara... Cam asa a fost si prietenia noastra; o tigara ce s- a tot fumat si acum a ajuns aproape de filtru si deja arde.
As vrea sa fiu un nor... norii nu sunt niciodata singuri si nici nu traiesc mult. Norii nu
au frati enervanti si nici prieteni aiurea. Norii nu trebuie sa stea cu un singur om doar de frica sa nu il piarda. wtf?! la nori nu conteaza futaiu'!
De ce dracu sunt asa o epava?! Terminata din toate punctele de vedere. Din casa daca ies mi se scot ochii.In casa daca stau, mor de nervi. Ce am facut pentru as un frate?! Nici macar un post amarat nu's in stare sa scriu. bag picioarele...

"Dim: putin cam melodramatic :-))"

2007-06-22T20:04:00.000+03:00

A venit si vacanta... adusa de vara... venita pe un val de caldura... Ploaia si canicula au jucat VARA la piatra-foarfeca-hartie si canicula a castigat asa ca urmatoarele trei luni eu voi muri. E funny cand incepi un post vineri seara si il termini luni dimineata:))
Ieri am cunoscut un sarpe; n-am inca poza pe care am facut-o cu ea(e o serpoaica) pe umeri. Ieri am cunoscut si rozatoarele si iepurii care,o data pe luna, ii alcatuiesc meniul. Partea asta n-a mai fost atat de amuzanta. La fel de putin amuzante au fost tarantulele( ce sa-i faci daca sunt arahnofoba). Te iubesc,dar aratam bine cu sarpele ala in jurul gatului,recunoaste. Gata, no more drama. Dar tot nu pot sa ma abtin de la a spune "te iubesc". O sa incerc...
Povesti de viata cu oameni de viata; numele deja nu mai conteaza. Te simti tentat sa ai incredere in mine; increderea asta e ca o boala, sunt mari sanse sa te omoare in final. De ce ai incredere in mine? Doar pentru ca sunt un copil? Sunt un copil, dar unul care a invatat de mult ca increderea e o boala cu transmitere sexuala, parenterala sau verticala. Te deschide catre lumea asta cruda si ipocrita care abia asteapta sa te calce in picioare si sa se dea mare dupa aceea ca a mai umilit un fraier increzator. Nu, nu gresesti daca ai incredere in mine; eu nu te voi trada niciodata tocmai pentru ca stiu cum e. Sper ca nici EL nu imi va trada mie increderea da, si mai important, sper ca eu ma voi ridica la asteptarile LUI.
"LA multi ani" si da, ce vorbesti cu mine ramane vorbit cu mine.
Imi pare rau pentru tine... sincer... Si nu e o compatimire ca toate alea de curtoazie pe care le adresam cu totii tuturor celor care,doar pentru ca ne cunosteau vag, se simteau datori sa se planga. Ai dreptate, e un om de nota 10. Da, mai mult ca sigur eu nu ma ridic la nivelul asteptarilor. Se mai intampla... Totusi, nu crezi ca ai renuntat cam usor si prea repede? Imi pare rau pentru tine pentru ca EA te va uri peste cativa ani, cand se va intreba de ce ai plecat. Sper sa nu se intample asa... pari un om ok si nu meriti; de fapt nimeni nu cred ca merita. Mie- frica,ai dreptate... NU pot sa prevad viitorul! Nu pot nici macar sa cred ca imi pare rau din acest motiv. Acum, ce-o fi o fi, dar ma intelegi sper... cred ca si tu ai vrea acum sa fi stiut ce se va intampla... Acum ca ai lasat ceva in urma...
Mi-e frica, dar il iubesc... Aici,acum... Nu pot sa garantez pentru viitor si ma simt vinovata... parca as cobi...
In alta ordine de idei, Ciucas here i come( cu putin noroc si mai putini turisti americani morti)...2 luni si eu nu voi fi aici...Si tu ma iubesti,stiu...

(nu chiar) Singur pe lume...

2007-06-16T15:07:00.000+03:00

Nu ma,n-am murit. Nu mai fiti atat de "ingrijorati" ca n-am mai prea intrat pe mess; viata nu e messenger, viata e cacat. Da, mi-am rezolvat cu brio problemele cu directoru' si nu,nu sunt certata cu ai mei.
S-a terminat scoala...Acum chiar nu prea mai am de ce sa ma agat pentru a face abstractie de mine insami. Am dat aseara peste o faza dintr-un post mai vechi de-al meu; scriam ca o sa incerc sa iubesc, ca am auzit ca e un sentiment chiar tare. DA, TE IUBESC. Dar intelege-ma ca nu sunt obisnuita; toata viata am invatat sa traiesc singura si sa nu imi impart nici macar sentimentele. Fac tot ce pot si totusi simt ca nu e suficient. Nu sunt un geniu, datorita tie mi-am dat seama ca imi lipseste originalitatea si ca nu excelez in nimic. Tot ce pot sa fac e sa incerc si sa te dezamagesc. Acum totul e bine, dar ma intreb ce se va intampla cand sclipirea iubirii ce mi-o porti va incepe sa se stinga. Ce vei face cand ma vei vedea exact asa cum sunt? Nici frumoasa, nici desteapta, cu nimic special care sa ma deosebeasca de restul multimii.
Vreau sa ploua, si eu sa stau in ploaie, si picaturile ce imi ating fata sa se imbine cu lacrimile si sa imi spele tristetea. Doar TU ma faci sa plang, desi esti singurul care NU vrea acest lucru. E ciudat cum facem doar ce nu vrem,nu-i asa? Ramanem doar noi doi, dincolo de orice si de oricine, dincolo de probleme si dincolo de rezolvari. Am ajuns sa te iubesc intr-un timp atat de scurt, desi dragostea era ultimul lucru la care ma gandeam. Lucru si mai straniu, te-am facut pe TINE sa te indragostesti si,in scurt timp, sa ma iubesti cum nu ai iubit niciodata. Ce vei face cand te vei trezi? Imi e atat de frica sa nu te pierd incat fac tot ce pot pentru a te convinge ca te iubesc si ca iti merit iubirea. Si totusi, sunt lucruri pe care nu sunt in stare sa ti le spun.
Cand voi muri, imi voi pune status "Am murit"; nu ma mai intrebati mereu daca am murit doar pentru ca nu am intrat pe mess. Cand voi muri, vei stii ca esti singurul motiv pentru care am ramas in viata atata timp si vei stii cat de rau imi pare ca te parasesc intr-un mod atat de las. Te iubesc, desi tu crezi ca tot tu vei avea de suferit de pe urma acestei relatii. Maine chiar o sa am curajul necesar de a fi total sincera; probabil tot eu voi suferi dar deja nu mai conteaza.Pe TINE, te iubesc. Voi restul, scutiti-ma de ipocrizia asta infecta si de falsa compasiune; nu mai incercati sa fiti empatici, nu poti sa mimezi sentimentul fara sa il cunosti.

Despre alegeri(le mele)

2007-06-03T22:04:00.000+03:00

Cand vine vorba de alegeri, nu exista alegeri bune sau rele; exista doar alegeri potrivite sau nepotrivite. Te raportezi la situatie,nu la dogma.
De exemplu, un subiect tabu: avortul. Esti pro sau contra, din motive mai mult sau mai putin logice sau personale. Nu auzi lumea in general vorbind despre avort; cre ca o singura cunostinta mi-a vorbit deschis despre asta. Am mai citit pe un blog, atacat la modu' grav pentru asta in toate comentariile. Am mai vorbit la SC, dar pana si acolo nu se mentineau total obiectivi, desi noi ca formatori de cunostinte ar trebui sa fim invatati cum sa fim obiectivi.
Cel mai bine iti dai seama ce pozitie trebuie sa adopti in clipa in care te lovesti de problema asta.Pana acum cateva zile am sustinut ca avortul e ceva la latitudinea fiecaruia,dar personal nu eram de acord din nici un punct de vedere. Revelatia a venit cam brusc si dureros, si parca imi pare rau ca mi-a luat atat de mult sa ma trezesc. Concret. Daca eu, la varsta mea , m-as trezi insarcinata(Duamneee feresteee!!!) n-as avea foarte multe optiuni. Ele ar suna cam asa:
1)pastrez copilu'. Asta presupune la randu' cuvenit alte doua variante. Una ar fi sa fiu sprijinita de prieten si/sau parinti si sa-mi vad de scoala si de viata, a doua fiind aia in care imi bag pwla in el de viitor si imbratisez cariera de mama singura
2)avortez. Fata in fata cu cuvantu' asta am avut io revelatia; as avorta. Pentru ca in felul acesta imi ofer si mie o noua sansa si,privind in viitor, o sa am ocazia sa fac ceva in viata pentru a le oferi ceva mai bun copiilor care vor veni la timpul potrivit.
Dati-mi in cap, da' asta e parerea mea. Dupa ani in care am blamat acest act, am ajuns sa le inteleg pe unele dintre acele femei. Ca altele prefera sa nu dea banii pe pastilutze si ca nu le place prezervativu', asta e partea doua(ramaneti la felatie daca va place atat de mult sexu' si nu vreti copii si nici sa va protejati).
Deja bat campiile patriei si o sa ma opresc(imi cam face pofta de-o tigara vorbaraia asta)

Dupa soare, si furtuna...

2007-05-31T09:54:00.000+03:00

Dupa ce mi-a trecut faza in care am publicat chestii de acu cativa ani(nu intrebati DE CE?) si dupa ce am trecut de faza in care n-am mai scris nimic din simplu fapt ca n-am avut ce,revin cu mici povestioare:))
De fapt,nu's fictiune,da trebe sa-mi reintru in mana.
Hai sa vorbim despre apropiata vacanta. Soooper-tare, doar ca unii mai au mici impedimente in calea acestui relache. Piedicile pot fi felurite, de la corigenta la chimie care se trambiteaza in capu meu de 2 saptamani, pana la domn' director care cre' ca a facut o pasiune din a-mi stresa mie viata. Corigenta se rezolva simplu. Bine, nu aplicand "metoda Ahmed", ce consta in preentarea la o ilustra doamna profesoara insotita de un ditai buchetu de flori mai greu decat mine si un cadoas discret. Nu,eu aplic vesnica metoda "umileste si cucereste". Am observat eu de-a lungul timpului ca, in clipa in care ii demonstrezi cu martori unui profesor ca te-a desconsiderat la modu grav, se face pamantiu si are 2 variante mai departe:
1)nu mai ai probleme cu respectivul
2)ai belit-o mai rau decat inainte
Mizand pe prima rezolvare, o voi umili de javra(nu iubitu,cand zic javra nu ma refer la mine insami,dar mersi din nou de compliment) cu super proiectu meu>:)
Damn!!stai ca mai am un proiect de facut....:(:|
revin io

bec...

2007-05-31T09:44:00.001+03:00

Ma hotarasem sa nu mai scriu nici un blog,adica totusi,ce pana corbului? Totusi, dupa vro 2 luni,am simtit nevoia sa ma exteriorizez din nou...
Simt nevoia se imnpartasesc experientele mele de viata:))
Ceee tampenieeee!!!:))=))=))

Partea intai

2007-04-01T19:09:00.000+03:00

Draga adolescent posesor de constiinta,
Printr-o ironie absurd a sortie, mi-am adus aminte de existent ta, asa ca m-am trezit. Iata ce am de zis…
O vorba generalizata parca zicea ceva de genu :
“grea e viata de scolar
Cand n-ai bani ni buzunar”
Adevarat sau nu?
oricum ar fi, trebuie sa te gandesti mereu si sa cauti tot binele din orice rau( chiar daca nu exista nici un bine!). pentru a trece prin viata, ai nevoie de multa rabdare cu care sa-ti cumperi optimism. Cu cat pornesti in “Marea Calatorie” cu mai multa rabdare, cu atat poti sa capeti mai mult optimism.
Dar ce te faci atunci cand nici un vanzator de fericire nu vrea sa-ti accepte rabdarea? Ce faci cand simti ca ai fost fraierit de Soarta si ca,dup ace ca ti-a luat aproape toata rabdarea, ti-a dat ce nu trebuia: REALISM? E simplu. Faci ce a mai ramas de facut. Nu, nu te sinucizi…. Te … resemnezi. Treci in anonimatul unei masti realiste si devii una cu toate fetele gri din multimea din jurul tau. Devii…. Om.
Si daca nu vrei sa te resemnezi? Daca tu esti un luptator innascut care nu se lasa infrant de monotonia cromatica fricii? Da, eu- constiinta ta- iti voi da si acest raspuns. Te vei lupta cu uriasii din inchipuirea ta; vei devein propriul tau Don Quijote sit e vei lupta cu morile de vand ale vietii. Si stii care-I partea ciudata? Desi morile de vant sunt doar in tine, tot tu vei pierde lupta…
“ce frumos apus ai!” ce-I asta? Ma uit pe fereastra. O lumina palida se agata de acoperisul casei vecine. Asta-I apus? Pai,da… Si-atunci, ce s-a-ntamplat cu apusurile impresioniste? Acele culori vivante care nu se tem sa apuna pentru ca au certitudinea ca si maine, la aceeasi ora, vor fi in acelasi loc. Dar nimic nu mai e cum a fost odata… Acum nimic nu mai este cert. Nimeni nu mai are siguranta zilei de maine. E grav…
Dar stii ce e cel mai grav? Nu sa nu-ti cunosti viitorul sau trecutul, ci sa nu-ti cunosti PREZENTUL. Pentru ca prezentul esti TU. Daca tu nu te cunosti, atunci cine sa te cunoasca? E grav, pentru ca atunci cand nu te cunosti tu pe tine, nici nu te mai preocupa acest fapt. Astfel, ajungi sa vezi ce este in jurul tau.
Ajungi sa plngi fara sa stii de ce, dare u stiu de ce. Iti dai seama cat de singur esti, ca traiesti intr-o lume de carton care la cea mai mica scanteie se mistuie in focul intrigilor. Unde iti sunt prietenii acum, cand ai nevoie de ei? In IAD, pentru ca nu exista prieteni, cid oar dusmani ascunsi. Acesti lingai prefacuti te-au erodat toata viata lor, dar nu cum apa modeleaza pesterile calcaroase, adica intr-un mod creativ, ci asa cum niste viermi nesatui strica un mar frumos. Acum au primit ce-au meritat; prietenii tai din adolescent care te-au facut sa crezi in marele vis al vietii au ajuns niste figure pierdute in birocratia anilor. Toata viata lor se invarte acum in jurul acelor bucati de plastic in contul carora parca se afla chiar esenta lor primordiala.
Dar hai sa ne intoarcem la oile noastre, la adolescenta ta irosita. Sa retraim totul ca si cand ar fi din nou present. Da, o sa fie dureros, dar… noi, de fspt, revenim cu picioarele pe pamant din visul acela perfect, in care reuseam sa scapam de ce suntem noi acum: niste semi-copii si semi-oameni. Spune-mi, da’ sincer, de cate ori in viata ta de pana acum nu ti-ai dorit sa fi altcineva? Sa renunti pur si simplu la tot, sa o iei de la capat, dar in pielea altcuiva. Sa fi si tu, macar pentru o zi, in locul mamei tale, sau in locul tatalui tau. Sau, mai degraba, in locul prietenei tale perfecte care e si frumoasa, si desteapta, si populara.
Ar fi ceva,nu? Probabil ca, pentru o scurta perioada in care nu ai mai fi tu, ai fi iubit. Ai vedea ca lumea nu doar ca te observa, dart e si place.
Vise, neica, vise…
Cam asta-I prima regula in viata: “Accepta-te TU pe tine, si vei vedea cum cei din jur te-au acceptat déjà.”
Acum te vei intreba: “Bun,bun! Dar daca nici asa nu-mi iese? Daca nici asa nu ajung sa fiu acceptat de cei din jur?” pai, in cazul asta, prietene… esti varza. Glumeam. Normal ca glumeam. In acest caz, ar trebui sa asculti de o alta maxima : “Nu te uita in jur.”
Exact. Tu esti universul tau. Astrii cei mai important sunt ochii. Abia cand ajungi in sistemul circulator te simti pompat spre inima si de-abia atunci vezi adevaratul negru. Da, n-ai citit gresit. Adevaratul negru nu este negrul de fum, ci negrul inimii tale.
Inima. Chiar, hai sa vorbim despre ea. Ce este inima? Inima este org… stop! Nu… tocmai ma pregateam sa scriu definitia inimii din punct de vedere anatomic, dar… ce facem aici; biologie? Nu. Facem analiza stilistica si personala. Inima este cubul acela de piatra in care nu trebuie sa lasi pe nimeni sa intre. Trebuie sa ai grija! Doar o inima ai… Un lucru de care trebuie sa te temi este sa nu ai o inima de gheata. Pentru ca orice flacara mai puternica o poate topi si o poate readuce la viata. Si ce-o sa faci tu atunci? O sa te trezesti brusc cu o inima care… bate… Dar nu-ti face griji; orice flacara pe care ai lasat-o sa se apropie de inima ta dispare dupa ce si-a batut joc de ea. O lasa acolo ranita, pulsand anemic, inecandu-se in propriul ei sange… Of, dar trece si asta. Incet-incet, inima ta incepe sa prinda o crusta mai tare care nu se va mai topi. Treptat, in loc de sloiul tau de gheata vechi, te vei trezi cu o bucata de piatra nou-nouta, sculptata pe sentimentele tale. P-asta chiar nimic nu o mai poate topi. Trebuie totusi sa ai putina grija… pana si piatra e casabila…
Vai, ma uit la ceas si vad cat e de tarziu. Mie- constiintei ta- mi s-a facut somn. Tie nu? Ee, oricum nu mai conteaza, pentru ca eu aici imi inchei scrisoarea, draga posesorule de mine.
Cu regret ca m-am nascut,
A ta constiinta

Apusul din cutia de pantofi

2007-03-25T23:32:00.000+03:00

-continuare-

Dincolo de pietrele macinate de vant este apa. Sa stai pe coasta Histriei sis a privesti lacul Sinoe pana la ingemanarea cu Razim te face sa intelegi de ce tocmai in acest loc, sin u in altul, a fost construita prima cetate-colinie greceasca. Desi nu a mai ramas mult din ea, aceasta colonie a fost intrucatva ocrotita impotriva pradatorului care a ucis ceilalti “copii” ai Atenei; acest pradator nu este nimeni atul decat omul. Cu dorinta lui de a avea, el a luat cu asalt ce mai ramasese din lumea mediteraneana si a folosit-o ca materie prima in contructia de noi porturi euxinice( Tomis->Constanta).
Revenim totusi la subiectul pe care il incepusem: Sinoe. Valuri dulci, briza sarata… apa calda, maluri reci, neprimitoare… acest lac este un pardox. De cand au pus primii greci piciorul pe acest tarm a trecut mult… de-atunci si pan-acum, lacul a pierdut vreo douazeci de metri in lupta cu inaltimea. Daca stai sa te uiti sis a te gandesti ceva mai bine, potcoava de uscat ce inconjoara laguna se vede, de sus, ca un pahar; un pahar ce se tot varsa in Razim…
n-as mai pleca in veci din clipa asta de liniste. O liniste zgomotoasa ce mi-a cuprins sufletul si l-a scos din starea de sevraj in care era. Pentru acea frantura infima de vesnicie, Zefirul mi-a suflat pacea in inima. Scriind aceste randuri, imi aduc aminte acel sentiment si ma simt parca sedate; nu ma mai doare decat mana stanga cu care scriu. Inchid ochii si, in locul posterelor de pe perete, revad acele valuri usor albite de efemeritate si parca le simt incercand sa-mi atinga sufletul. Hmmm, ce irrational gandesc; la Histria soarele doar rasare, nu si apune… De apus, apne pe alte meleaguri care deja nu mai sunt grecesti si deja nu mai sunt eterice…
Soarele straluceste puternic si se rasfrange in apa,; noi am gasit o deschizatura in malul abrupt si coboram pe plaja de nici 3 metri latime. E aproape acelasi lucru; slava Domnului ca apa a ramas aceeasi. Punctual de vedere s-a schimbat insa putin: acum soarele nu ma mai bate in cap; stau ascunsa sub o umbra imposibila din stanca si privesc valurile se sparg de pietrele plajei oricum ostile.
Nu mai astept sa parasin Histria cu toata familia si ma intorc doar eu, inapoi de unde am plecat: inspoi in camera mea. Nu mai am mult de scris draga foaie de hartie… Ma simt absurd ca n-am putut sa stork mai multe amintiri pe care sa le leg de pix sis a le bat in cerneala pe hartie. Ma simt chiar penibil pretinzand ca eu as cunoaste si iubi Histria, cand pe hartie nu pot sa umplu nici macar cinci pagini.
Las Histria in grija timpului, dsi ea oricum e nemuritoare. Las laguna Sinoe in zbuciumarea ei vesnica. Las briza sarata pentru ca sit u, cititor plictisit, sa o poti simti cand vei ajunge acolo. In final, las pixul penarului, caci maine ma asteapta o noua zi de scoala in care doar el va fi tovarasul meu loial. “

***

Asa gandeam atunci, acum doi ani… Reintalnirea cu cetatea nu a mai fost asa urmatoarea vara; farmecul a disparut… incantarea a cedat lucul frustrarii si revoltei impotriva ignorantei. Marea redevenit dusmanul meu ce porbabil imi va adduce moartea…

Apusul din cutia de pantofi

2007-03-25T23:31:00.000+03:00

“Of, tot ce-am vrut vreodata sa vad: crepuscul la Histria. Histria mea iubita… Rostesc numele acestei cetati si, instantaneu, inima incepe sa-mi bata cu putere, ca tobele de razboi ale persilor.
Visez, visez sin u vreau sa ma trezesc. Ma intorc in timp. O, Doamne…
Borna arata ca un singur kilometru ne mai desparte de legendara cetate greceasca; distanta scade proportional cu timpul. Mai fusesem odata aici; odata demult, cand eram mica si toanta si locul era in paragina. Verisoarele si fratele meu se tot ciondanesc din cauza unui joc de carti; eu ma gandesc ce bine era daca tata nu ma oblige sa vin la situ’ asta uitata de arheologi.
Hm, eram si eu mica si proasta acum 2 ani; inca nu aflasem ce-I frumosul. Acum rascolesc cutia de pantofi pe care am transformat-o generic in “Jurnalul de bord al unei veri”. Gasesc scoici, un coolier de scoici, mai gasesc niste cioburi de la Histria si niste nisip cazut din scoici… Ia stai! Gasesc cioburi de la Histria! Acum stiu ce cautam… Abia acum imi dau seama de ce rascoleam acea cutie; imi este dor de Histria… Asta era! Da, cioburi. Tata mi le-a luat de acolo ca sa nu uit niciodata acel sit al mortii. Exact asa: sit al mortii!... um altfel sa-I zic? Ce, mai traieste ceva acolo? Doar echipele de sapatori si buruienile, dar niciunele nu fac parte din Histria. Ele sunt doar… prezent ce infesteaza runele Greciei antice in tara noastra.
Cotrobaitul prin amintiri ma arunca in flash-back-ul de mai-nainte. Ma-ntorc la calatoria mea la Histria de acum 2 ani.
Acum parcehaza tata masina. Coboram si mama astampara puii de drac care se certasera tot drumul. Oau! Asta nu e Histria pe care o dispretuisem in frageda-mi copilarie. Nu, nu! E o altaHistria. Cladirea ca vai de ea care dapostea muzeul parca se evaporase. Aveam acum in fata o cladire inalta, cu fatada in intregime din termopan, cu reflectoare pentru timp de noapte. Bine, ma inselasem; cladirea era aceeasi, doar ca era renovate. Interiorul era exact cum il lasasem odinioara, doar ca ceva mai luminos, mai…nou.
Iesim din muzeu dupa o ora si mai bine de privit, cu ochii sticlind si dorind mai mult. Aleea ce te intoarce cu vreo doua mii de ani in trecut, aceleasi vase imense o strajuiesc doar ca, si ele, au primit niste reflectoare sa le tina de urat. Dupa ce trecem de intrarea triumfala, parca sunt aruncata intr-o alta lume. Oriunde ma uit, nu vad decat ruine. Daca asa e fantastic, oare cum era cand aceste case nu aveau nici macar tencuiala cazuta si strazile erau pline de oameni? O imagine pentru care as da orice, dar care totusi imi este la fel de sperabila ca un Hades in Olimp .avansam spre laguna; intre timp gasim si zidul de aparare al cetatii: rosu, inca mare, chiar si dupa atatea secole de rezistenta in fata timpului. Ceva mai spre coasta se construieste ceva: o scena de lemn. Mai tarziua am aflat si pentru ce era: o reprezentatie de balet la sfarsitul lui septembrie.
Unele crampeie de civilizatie Elena inca mai au placuta pe care scrie ce-I cu ele. Acesta a fost cazul unei vile din caramida rosie din care mai ramasese doar temelia. Alte ramasite erau pur si simplu usor de ghicit ce era cu ele. De exemplu, centrul cetatii inca mai este mirific: fantana e aproape intacta( ii lipseste doar apa) si fatadele cladirilor ce obisnuiau sa aiba iesire direct in agora sunt intacte. Pana si mare parte din restul zidurilor sunt in stare buna si intr-o fosta cladire am mai gasit si un mosaic.

-To be continued-

Meet shobo

2007-03-25T20:49:00.000+03:00

Meet sobo
a.k.a. lil’ bruddah. E frati-miu; ii zic bestia, sobolanu’, sobo, mostru’, animalu’, “”frati-miu”, “dan”… atatea denumiri pentru atatea stari pe care mi le inspira.
Frati-miu e ceva fantastic; am impresia ca el face un fel de joc de rol Dr. Jekyll-Mr. Hyde. Partea proasta e ca eu am de suferit:(
Nu, nu e un mic betiv la cei 12 ani jumate si 182 de centimetrii ai sai, poza e facuta pentru viziunea artistica:D

Din ciclul "azi a fost o zi dureroasa"

2007-03-24T22:31:00.000+02:00

“Draga Mihaela,

Probabil ca te inrebi de ce iti scriu aceasta “scrisoare” sau ce m-a apucat… ma apuca la ore fixe. Chiar rad la ore fixe… eee, se mai intampla!
Acum un an nu stim nimic despre tine desi te vedeam de multe ori pe saptamana, ce sa mai zic de Vera pe care o uram ca eu vorbeam cu ea si ea nu ma auzea… parca vorbeam cu peretii.
Deci… in ultimele zile am descoperit alta Mihaela, nu cea depresiva care asculta NUMAI rock dur, ci o alta Mihaela mai dulce, care respecta parerile celor din jur, nu o Mihaela laudaroasa, ci o persoana alinata, precum o matza!
Cred ca Cosmin ne-a “apropiat”, de fapt problema Cosmin daca putem spune asa. Se zice ca la prieteni cautam ceea ce nu avem noi, ceva diferente. Pai, tu esti nebuna, si eu dupa cum m-a inebunit toata lumea nu sunt! Cum adica nu sunt?! Esti persoana care il cel mai scurt timp a ajuns sa ma cunoasca cel mai bine. Nu sunt ceea ce par, nu sunt chiar un lup in blana de oaie dar nu amestec scoala cu restul. Ce filozofic a sunat… scuze.
La Gotik a fost super, floricele, glume, chiar leg cateva cuvinte in limba voastra.
Nu stiu, dar acum (8 martie 2005/ 21:04) citesti jurnalul sau l-ai citit dar va fi super…
Sa-ti dau scrisoarea sau nu? Ma gandesc cum te porti maine.
Cam atat,”

Simo? Simo?.... simo?!... nu mai esti… nu cred ca ai vrea sa revezi scrisoarea asta, pentru ca ti-ai da seama cat ne-am schimbat. Acum 2 ani iti spuneam ca n-o sa ramanem vesnic prietene, si tu ai inceput sa urli la mine ca nu-I adevarat, ca noi suntem cu adevarat prietene. Poate ca totusi ar trebui sa vezi asta… adica, nici macar nu ne-am dat seama cum ne-am indepartat… we drift away like continents, we fall apart like clouds during the storm… nu e correct si nici cinstit, dar ne schimbam sin u mereu in ceea ce trebuie. Azi aveai bluza galbena cu “smile…”, bluza aia care imi aduce aminte de prietenia ta. Doar ca prietenia ta nu cred ca mai e si pentru mine…
Poate ca e mai bine asa… despartirea treptata n-a fost atat de dureroasa ca una brusca, brutala. Dar te rog, nu ma mai folosi ca pe “pretena de urgenta/rezerva”; imi ranesti sentimentele de care oricum nu-ti pasa.

despre salvati copiii si moartea sufletului

2007-03-20T09:51:00.001+02:00

pei... drace! Nici nu stiu cu ce sa incep. Pot sa incerc cu inceputu8-}
M-am inscris la "Salvati Copiii"; am ales programul de 'educatie pt sanatate'; am primit si programu pentru training. dupa noaptea de joi spre vineri in care a fost balul primaverii si io am dormit gen 4 ore pentru ca dup'aia sa mai si merg 7 ore la scoala, a venit weekendu. Sambata dimineata, Ma trezesc frumos la 7-7.09-7.18-7.23, asta dupa ce adormisem p la vro unu. Plec la traininig unde stau toata ziua, all the way pana la 18.00 cu pauze prea rare, Marlborro rosu lung, cola si fursecuri; nu ca as mai fi avut cine stie ce pofta de mancare dupa ce am vazut prezentarea despre toate metodele de contraceptie si dupa lunga discutie despre avort. Am considerat ca, dat fiind faptul ca inca mai puteam sa merg, n-ar fi o idee rea sa ma duc si la opera, ca nici nu-mi dadusem banii p haleala. Dupa primul act din "Madame Butterfly" am hotarat de comun acord ca se cere udat acest maxim efort pe care l-am facut (personal, piesa mi s-a parut execrabila, judecand dupa primul act). Bodega ne chema cu disperare, calatorii din autobuz ne urau cu disperare pwntru ca, desi nu bauseram nimic, avem starea noastra de gratie. Am ajuns si in bodega. Oboseala mea si-a spus cuvantul, caci o bere jumate a fost suficienta pentru a-mi deregla butonul de volum si pentru a incepe sa le descriu dragilor de ei pana la cel mai mic detaliu tot ce inseamna metode de contraceptie si avort. It was funny. NOT!
A doua zi a fost cam la fel de haioasa, pentru ca la 9.00 a.m. io cea mahmura vordeam despre droguri si in sala captivarea era impartita. Erau o data coordonatorii care pareau entuziasmati ca cineva stie despre ce e vorba. Pe de alta parte, veneau don'soarele langa care m-am asezat fara sa vreau si care nu faceau decat sa comenteze la absolut orice ziceam; comentau desi ele nu aveau nimic de spus pe topicul la care eram. E reactia absoluta la noi, oamenii in general; daca nu stii ceva, e nasol lucru respectiv, nu ca nu stii tu nimic despre el si cine stie e prost si trebuie marginalizat. Am avut si o revelatie pozitiva pentru mine; la modu' ca daca proprii colegi de la traininig reactionau asa, voi stii la ce sa ma astept de la clasele in care voi intra, clase in care toti copii se vor uita la mine si vor rade de "ratata aia de voluntara care e cu un an mai mare decat noi si vine sa ne predea noua, sa se dea ea mare"( banuiesc o astfel de reactie, dar sper ca nu o voi intalni).
Am avut totusi multe revelatii.... Toti discriminam, exista discriminari peste care se trece foarte usor, au devenit practic uzuale. Dar vin repede acele discriminari care nu trebie sa devina uzuale, care dor mai rau decat o lovitura directa. Una e sa mi se spuna, ca de obicei, "ea e mai blonda" sau "pe ea las-o, e mai proasta" si o cu totul alta situatie ar fi cand mi s-ar spune "pe ea n-o lasati cu nimeni in banca, e sidoasa d-aia". Cred ca daca as avea SIDA in Romania, ori as fugi din tara, ori m-as sinucide, desi sunt total impotriva. La noi nu mori de implicatiile fizice ale SIDA, ci de implicatiile psihice pe care ti le dezvolta toate privirile din jurul tau, toate imputarile, desi sunt mari sanse sa nu ai boala din vina ta. Cum te-ai simti daca ar trebui sa mergi la o scoala pentru copii cu HIV/SIDA? Din start ti se refuza dreptul de a face parte din societate, si asta pentru simplul fapt ca te-ai nascut cu boala asta.

Dar gata; prea mult despre ceva ce nimanui nu-i pasa. Suntem cu totii morti, si nu ne pasa; dar ne atacam cand altcineva constata asta....

Un val de ceva, si nu, nu e berea

2007-03-07T22:26:00.000+02:00

Imi aduc aminte, nush de ce, de anii copilariei. De toate misterele ce si-au pierdut de mult farmecul, de toate micile placeri care ne faceau fericiti toata ziua. Era frumos cand eram mica; primele peisaje pe care mi le aduc aminte sunt ale subcarpatilor( m-am nascut in Campulung - Muscel). Cand ne duceam sa luam miere( si ce miere era...=P~) , cand mergeam in weekend pe munte. Cand nu-l mai gaseam pe tata, dar el era la 4 metri de mine,pentru ca imi facea poze... Pentru mine totul era minunat, pentru mine nu conta nimic, si cred ca asta le dadea si parintilor mei puterea de a trece mai departe. Ma uit in urma si imi aduc aminte ca aveam 4 ani jumate cand am plecat de acolo; fratele meu avea doar cateva luni. Cu cat ma gandesc mai bine, cu atat imi dau seama ca a fost greu, si acum ma dor pe mine toate napastele alor mei. Dar am trecut si eu peste, eu mai tarziu decat ei pentru ca eu nu realizam la timpul acela, dar am trecut.
M-am dus sa cumpar cred ca rosii, si m-am dus si la pod la Voinesti sa vad daca venise laptele; este o amintire vie, e ciudat cum durerea iti intipareste adanc in memorie evenimentele. Am cazut intr-o cutie cu cioburi si am avut grija de "estetica" genunchiului meu stang. Era o tanti foarte draguta la paine, tanara; mi-a bandajat piciorul pana acasa.
De mica am avut ghinion, si probabil ma va urmari pana la moarte. Ghinion cu alegerile in viata, ghinion cu alegerea prietenilor, ghinion in alegerea momentelor si a persoanelor speciale... Viata mea nu e marcata decat de esecuri si dezamagire... Cand te gandesti ca am doar 17 ani... :)) De fapt, cred ca pot sa spun ca de mica mi-am facut ghinionul. Norocul ti-l faci singur, right? Inseamna ca si ghinionul... La urma urmei, io am ales toate acele persoane, toate acele intamplari si tot eu am ales sa trec mai mult sau mai putin peste tot si toate.
Si voi trece si peste asta, si peste testul la mate, si peste viitoarea corigenta la chimie, si peste faptul ca din nou trenul iubirii era sa ma alce, si eu tot l-am ratat( asta-i subtila, pentru "cine stie, cunoaste"). M-am cam saturat, sincer. Parca suna bine o viata superficiala si anosta, dar plina de fericire si iubire si... Doamne,iarta-ma ca pana si io am ajuns sa bat campii...

long time,no see

2007-03-05T22:26:00.000+02:00

uuuhh.... chiar ca nam mai scris de mult.... doar ca e chiar greu sa te chinui sa scrii despre ceva, atata timp cat nu gasesti nimic ce consideri demn de a fi redat.
Nu mai vreau sa ma gandesc la "maine", nu am obligatia asta. Si totusi nu ma pot abtine... Am ajuns la o concluzie trista; lumea mea nu-i ca a nimanui. Vise constiente ca nu se vor indeplini niciodata, nevoi spirituale ce nu pot prinde glas si raman simple dureri apasatoare ale constiintei si deasupra tuturor o lasitate crunta ce nu ma lasa nici sa fiu eu, nici sa visez o lume mai frumoasa.
"Buna", prietene din trecut. Imi aduci zambetul fericirii nepervertite pe buze; apari cand nu mai am curajul sa-ti cer nimic, incerci sa ma inveselesti s, in mod ciudat, de multe ori reusesti. "Da, plec maine de la scoala pentru tine", draga prieten imaginar; poate maine voi vea curajul sa-ti spun ce simt de atata timp.
Sentimentul de "nu faci ceea ce trebuie" nu vrea sa dispara
Nu vrea
NU vrea
NU Vrea
NU VRea
NU VREa
NU VREA

Dar se va duce
se va duce odata cu baia bogata in spuma......
Imi urasc fratele; e cretin si am ajuns la concluzia ca nu-l voi mai alinta cu poreclele de pana acum( sobolanul, javra, bestia, monstru). Nu. Nu-i voi mai zice nici macar "frate". Nu merita; eu il ajut cum pot mai bine, si el se simte dator sa ma "simpatizeze", cum zicea un drag profesor pedofil de'al nostru, cu macar un punm. E un dulce, stiu; e binecuvantarea adusa la casa omului. Dar destul despre el, ce-i mai greu urmeaza, caci sobolanul vrea sa ma toarne.
Prea mult spatiu alocat bestiei; trecem mai departe. Da domn'le; sunt blonda. Sunt blonda, nebuna, drogata, proasta, uratica, azi cu parul drept, fara principii sau vreo urma vaga de moralitate, fara viata, plina de curajul orbului. Sunt mihaela, miruna, marina, mirabela; sunt raluca sau mara. Sunt tot ce vrei, sunt cine vrei, cum vrei, unde vrei si cand vrei.
Ciudat... pentru ca eu de fapt sunt satena; sunt perfect sanatoasa, doar ca nu imi place sa fac cum imi canta altii. Drogata.... aici au nimerit-o; drogul meu este arta plastica. Daca aplicarea selectiva a intensitatii gandirii ma face proasta, sunt proasta. Eu sunt doar MIHAELA; mirabela, miruna, marina sunt pentru alcoolicii mei preferati. "Raluca" sunt pentru vro 3 profi; nu, nu ma cheama raluca. "mara" si "marina" (din nou marina) sunt pentru un alt profesor; pedofilu' 'requ.
Principiile mele nu privesc pe nimeni; nu ma judecati prin prisma gandirii inguste a la Procust. Morala?! Veniti si imi dati voi mie lectii de morala?! Pastrati-va morala pentru voi insiva; aveti nevoie probabil mai mult ca mine, ipocritilor. Curaj! Voi va ascultati ce spuneti?! Eu nu am curajul de a-mi recunoaste sentimentele si voi ma caracterizati ca fiind nepermis de curajoasa? Sunteti mai penibili decat mine in perioadele mele de plina glorie a penibilului.

Clipa asta tocmai trece....

2007-02-01T21:57:00.000+02:00

Stai si te gandesti la tot ce ai facut peste zi...Un regret te urmareste, dar nu stii ce anume. Sa fie ca ti-ai suparat o prietena? Neah. De fapt,te miri ca o atinge cu ceva parerea ta. Sa fie pentru ca a fost urat afara? Neah; afara e mai mereu urat si cand nu e, nici na-i timp sa observi ca e frumos. Sa fie pentru ca ai jucat ingrozitor azi, in after? Neah; a fost doar prima data...
Si totusi, care sa fie problema?
Aseara, stateam cu ai mei si ei imi mai povesteau din "aventurile" lor pe vremea studentiei. Stau acum si ma gadesc "oare eu ce o sa-i povestesc copilului meu?" Ma gandesc la ziua de azi. Sa zicem ca am un acces nostalgic odata, ca ceva din exterior imi declanseaza fluxul memoriei involuntare si mie incepe sa mi se desfasoare in fata ziua de 1 februarie 2007. "maamaa!!!ce ai? de ce te uiti in gol?" "huh?!aa...scuze..."
As incepe sa povestesc, probabil cum fac mereu. Oare ce o sa creda copilul meu cand mami o sa-i povesteasca cu intr-o seara friguroasa, a stat cu doi prieteni o ora jumate in parc, asteptand sa se schimbe tura la garda, ca sa-si lase baietii "mita"? Ma intreb daca as fi in stare sa-i insirui evenimentele. Probabil ca i-as relata, cu o mimica invaluita de dulceata amintirilor care atunci imi vor parea asa frumoase. Accentul, bineinteles, ar cadea pe paradoxul situatiei: dupa ce 2 saptamani nu stiam cum sa scapam de garda, ca oriunde ne intorceam tot de ei dadeam, iar acum ii pandeam noi pe ei si-i cautam cu disperare. Reactia pe care o prevad de la fiinta ce nu imi va semana este una de sictir total. "asa.si? asta-i tot?...daaaa.....suuuuupeeeerr,mamiii....vaaaai....da' ce va mai distraaaati..."
Copii, in viitor vor fi niste pramatii rasfatate care vor masura iubirea in alocatie si in tehnologie edge sau ce mai apare. Probabil se vor distra pe cinste spam-uind tocilarii in ora in timp ce se chinuie sa rezolve problemele date si ne vor bea bautura inca de dinainte sa mearga bine pe doua. Vor face misto de parintii lor care se chinuiau o luna sa intre in gratiile parintilor, doar-doar i-or lasa si pe ei in martin, ca vine nush' ce DJ. Probabil vor avea primul orgasm in timp ce fac cumparaturi on-line. Copii astia vor fi tot ce nam fost noi, tot ce s-au chinuit parintii nostrii sa ne ofere, noi le vom da inzecit si nu vor avea valori.
c sa le povestesti cum ajungeai beata la ore, si cum asta era cel mai fericit caz? Adica, doamne fereste sa fi ajuns mahmura, ca asta insemna sa te muti toata ziua in baie. Sau sa rememorezi, de fata cu ei, toti profesorii care ti-au ingaduit micile vicii? Petrecerile care se terminau cu telefonul mamei din dimineata urmatoare :"Tu iar ai baut.Cat mai stai pana te trezesti?" "Mama, n-am baut.stii ca nu mai beau" "hai domne, nu mai stai mult". Aaaghh....the memories...
Dar nu stiu de ce dramatizez asa. Adica, eu gasesc foarte amuzante si tari aveturile parintilor mei. Cu toate feste pentru care toti profesorii l-au tinut minte pe tata; cu toate ideile geniale ale mamei pe care tata le punea sau, ma rog, incerca sa le puna in practica. Viata se traia atunci, cum viata se traieste si acum, doar ca noi ne-am cam luat-o in cap... Asa ca stau si ma gandesc: oare ce e mai rau? Copii nostrii sa fie mai nebuni decat noi, adica niste psihopati and shit like that sau sa fie niste zombie, pe baterie Lithium? Decizii, decizii. Parca n-as mai vrea un copil...

Iar am cazut pe ganduri si am parasit clipa prezenta; iar n-am vazut-o trecand. Inca o clipa irosita, insignifianta in raport cu numarul celor fumate. Poate ca in restul clipelor, voi incerca sa nu mai fiu patetica si, nu stiu, poate voi iubi... Am auzit ca e un sentiment fantastic...

Carpe Diem...dar care clipa?

2007-01-30T23:00:00.000+02:00

Merg pe strada si ma gandesc la ziua care abia incepe. Si dupa un timp imi dau seama ca de mult nu ma mai gandesc la ce o sa fie peste o ora. Ma urc in autobuzul infect pe care lam asteptat 10 minute, pentru ca il ratasem pe celalalt cu un minut. Imi vad un fost coleg in masina, pe care incerc sa-l observ. Tot mutra aia de copil rasfatat. Ajung la scoala si aterizez cam decalat, ce-i drept, in Krishna(cre' ca asa se scrie).

Zi plictisitoare la scoala. Certuri, somn stricat, nervi ca nu avem voie afara din cauza gripei. darn you all, bastards.
Dar ce om descopar...sa gasesti un om ce simte si nu refuza sa gandeasca, foarte bine ascuns in spatele acelor ochi albastrii... Sa citesti niste ciorne pe care poti doar sa presupui ce le-a inspirat; sa ramai fascinata si sa simti cum gandurile iar fug dintre foi... Oare chiar a simtit asta? Nu pot sa nu simt niste furnicaturi pe masura ce inima imi bate din ce in ce mai tare cazand intr-o pleiada de presupuneri hazardate si fantasmagorice. Cred ca am gasit pe cineva care se apropie cel mai mult de acel tip perfect pentru mine. Bat campii,pentru ca nu am facut o noua pasiune. :))

Nu. Dar se apropie de idealul meu de persoana. Sunt idealista, stiu, si probabil ca va aparea ceva care imi va sparge si acest balon de sapun. Dar pana atunci, traiesc clipa in care rasuflu usurata ca este posibil ce visez eu, deci totul este posibil. Este un sentiment fantastic, dar care ma duce inevitabil la o alta intrebare..."Daca am gasit o persoana pe placul sufletului meu, cat va mai dura pana cand voi vrea o asemenea persoana pentru a-mi picta lumea in nuante vizibile si ma va face sa cred ca vidul doar mi s-a parut?"

Nu vreau sa aflu multe raspunsuri pentru ca, inevitabil, ma vor duce la alte intrebari. Si mie frica de raspunsurile pe care le vor cere acele intrebari. Aman inevitabilul, dar poate ca vine si momentul in care aceste intrebari vor deveni irelevante, si altele le vor lua locul cu pretentia de a nu fi amanate, si de a si reunite cu raspunsurile lor.
Pana atunci,carpe diem,my green-blue eyed boy and don't you dare stop thinking.

A fi eu, sau a fi roman?aceasta-i intrebarea...

2007-01-28T16:14:00.000+02:00

Ajunge asa, ca o intrebare esentiala. Bun frate,punem problema asa. Eu nu voi pleca din tara sa fac bani afara, sa-mi vand inteligenta la hipo-licitatie. Vreau sa raman in tarisoara asta de care fug toti, de care Europa e terifiata si romanii nici nu vor sa auda. Cre' ca sunt nebuna.
Adica,hai sa fim seriosi. Nu plec pentru ca vreau o alta identitate in afara de aceea de "aia care a plecat afara si a facut bani". Dar, pe de alta parte, ce e de facut aici? O natiune de tigani romanizati transformata pe nesimtite intr-una de romani tiganizati. Suntem huligani prin natura, simtul estetic dispare chiar si din carti si poezii, in timp ce spiritul micului intreprinzator care si-ar vinde si mama pentru niste bani in plus se dezvolta si infecteaza din ce in ce mai multi oameni; e ca viroza care oficial nu exista la noi, dar neoficial a facut si morti.
Nu vreau sa fug de locul in care m-am nascut, dar acel oras a murit inainte ca eu sa cresc. Cineva a zis, o data ca daca in teritoriul nostru ar trai doar 5 milioane de oameni, ar fi perfect. M-am gandit atunci "esti nebun, omule!!!" Acum, daca ma gandesc mai bine, are dreptate. Fara toti neoamenii care ne-au pus eticheta nationala, probabil ca am ramane cel mult vro 5 milioane de oameni. Sunt rea?! Lasa-ma frate, mi-a ajuns. Nu mai vreau sa fiu nevoita sa invat 4-5 limbi straine doar pentru a exista. Vreau si eu sa fiu un american care abia termina liceul, care vine intr-o tara uitata si considerata ca vai de ea si devine un guru al acelor oameni fara orientare. Vreau si eu sa pot sa scot capul in lume cu un IQ de nici 100, si sa fiu angajata fara nici o problema, sa am masina smechera, sa pot sa omor din cand in cand cate un artist dintr-o tara catalogata "fara sperante, da ne facem faptele bune pe ziua de azi daca ii ajutam" si sa scap fara probleme datorita imunitatii diplomatice. N-ar fi tare?
Eu nu stiu cum e "afara", dar sigur nu e ca la noi. Probabil ca acolo, cand canta o trupa de rock in cadrul unui festival sa zicem, locul respectiv nu colcaie de rapperi, popperi, si ce variante or avea si aia pentru manelari. Vin Rolling Stones in Romania. Cat de tare!!!! Nu te ambala, cowboy. Cica vor canta in piata publica... cu intrare libera... ooo!!o sa fie si mai tare!!! iti dai seama?! manelari la Rolling Stones:))=))=))=)) Deja imi imaginez...8->...eu impreuna cu cei cativa maniaci, toti intrati in ceva echivalent cu "lava moment" si in spatele nostru niste, pardon, ciori scuipand seminte, injurand de mama focului si ascultand manele inregistrate de pe telefoanele mobile ciordite nici ei nu mai stiu cand. Aahhh!! Se simte orgasmic, nu-i asa? WRONG.

Gresesc, ai dreptate. Am devenit Procust; judec o intreaga comunitate dupa niste idei preconcepute ce deja devin lait-motivuri. Exista oamenii de care am vorbit pana acum, dar nu sunt reprezentativi, cum nici pentru tara noastra nu sunt reprezentativi romanii-hoti-de-buzunare care apareau foarte mandrii la ProTV, de 1 Decembrie, la emisiunea "Mandria de a fi roman". Daca de la cazuri particulare am tras concluzia aceasta, atunci sunt la fel de indreptatita, dintr-o alta situatie sa trag o cu ttoul alta concluzie. Unul dintre cei mai de treaba tipi de la mine din liceu e rrom. Si pot sa spun ca, desi chiar canta manele, nu-i atat de neplacut ca persoana. Daca ar fi mai multi oameni in tara asta cu acelasi simt al onoarei poate nam mai fi privit asa...
Dar alta-i tara noastra... Uneori, parca ii inteleg p toti aia care isi baga p**a in ea de natie, si se duc la mama dracu' doar sa scape de eticheta de roman. N-ai pentru ce sa te agiti. Dar, pe de alta parte, asta e problema natiunii noastre; suntem niste lasi. Ne e frica sa ne si gandim de unde sa ne apucam. Asa ca, in loc sa ne asumam o responsabilitate, preferam varianta atat de usoara de a pleca afara, de parca acolo e numai lapte si miere. Putinii care vor sa ramana aici, sunt considerati nebuni sau prosti. Eu sunt blonda, nu Mircea? Si cum altfel?! Sa fim seriosi adica. Avem de-a face cu o natiune care a ridicat prostia, indolenta, promiscuitatea si lasitatea la rang de virtute nationala. Hai sa fim seriosi! Cine sa ne considere o natiune serioasa, daca nu suntem in stare sa ne "behave" nici macar de fata cu mai-marii nostrii parinti unionisti?
Suntem penibili si prosti. Dar asta numai pentru ca asa alegem. Eu aleg sa fiu eu, pentru ca romanca sunt deja. Si nu mi-e rusine sa recunosc asta pentru ca nu consider acele vicii ca fiind valorile mele.
Trage un fum tare in piept, ai grija sa nu cazi si mergi mai departe.